De când eram mică şi alţii îmi spuneau că nu poate să existe lumină fără întuneric şi că dacă nu am suferi, nu ne-am putea bucura de vremurile bune… simţeam că astfel de credinţe sunt … ERONATE.
Pe parcursul ultimei luni, am lucrat îndeaproape cu trei lucrători în lumină extra-ordinari și cu o persoană non-duală pentru a pregăti planeta și specia noastră pentru 2012. Lucrarea presupunea preluarea unor centre energetice cheie de sub stăpânirea întunericului. Mda, de la „întuneric”. Nu există alt un cuvânt pentru aceasta. Putem să îi spunem elita, extratereştri cenuşii, religia, Illuminati, sau oricare altă etichetă dorim, dar adevărul este că acesta este un grup de fiinţe care lucrează prin intermediul întunericului. După ce am preluat aceste centre ale puterii, le-am înapoiat Pământului. Acest efort a fost, de asemenea, facilitat şi susţinut de sute de lucrători în lumină din întreaga lume.
Unul dintre lucrurile care m-au nedumerit, în timp ce noi lucram, a fost faptul că atunci când am privit Pământul, era lumină pură. Centrele, după ce au fost recucerite, erau lumină pură, iar energia care curgea era lumină pură.
Pe măsură ce am explorat şi am încercat să înţeleg, mi-au apărut diferite fragmente de informații, care mi-au arătat natura şi motivul pentru îndeplinirea acestei lucrări.
Începând cu luna iunie am înţeles că noi ne aflăm într-o structură dezechilibrată şi „eronată” a dualităţii. Suntem într-una în care polarităţile se formează la capetele greşite şi creează segregare, suferinţă şi alteritate. Dar dacă dualitatea ar fi în configuraţia corectă, nu ar mai exista suferinţă sau sentiment al separării…. şi întrebarea este, unde se duce Întunericul când obținem această configuraţie echilibrată?
Informația care a venit atunci a fost că această „eroare” a polarității din această lume a fost creată şi implementată intenţionat de către oameni pentru a avea experienţa abuzului de putere, a alterităţii şi a multor altora.
Apoi a devenit evident că această structură „eronată” ar fi trebuit să fi revenit la configuraţia corectă cu mult, mult timp în urmă. Din nefericire, fiinţele care au fost în stare să vadă puterea generată, au folosit-o pentru a păstra structura în polaritatea greşită cu mult mai mai multă vreme decât era menit să fie.
Astfel, majoritatea lucrătorilor în lumină au început să simtă că lucrurile durează de mult prea mult timp, că sunt obosiţi şi le este dor de casă. Un sentiment de furie la adresa prelungirii perioadei a fost de asemenea exprimat, o pură osteneală de război.
Atunci când o ființă de întuneric atacă o persoană sau un loc, primul meu impuls este să o anihilez, s-o distrug. Dar, sunt oprită de „sinele meu înalt”. În loc să fac asta, sunt instruită să mă concentrez asupra ei, deoarece atunci când mă concentrez pe ea, aceasta poate să fie integrată înapoi în Unitate.
Această metodă de integrare este de multe ori interpretată de către lucrătorii în lumină drept luarea fiinţei întunecate înapoi de către lumină. Totuși, nu așa stau lucrurile.
Acesta este un indiciu cheie. Există o Unitate a unei realităţi duale corect echilibrate şi aliniate, în care ambele polarităţi sunt configurate cum trebuie şi se atrag reciproc precum doi magneţi, formând un câmp imens, unificat şi stabil. Şi apoi există o Unitate care este sursa tuturor realităţilor şi tuturor universurilor. Ele sunt două lucruri diferite.
În cea din urmă se duce întunericul odată ce este integrat.
Pentru a înțelege mai în profunzime ce se întâmplă, am primit instrucțiuni de a studia „întoarcerea lui Horus”. Şi când spun că mi-au fost trimise aceste instrucţiuni, vreau să zic că literalmente am văzut aceste cuvinte scrise în fața privirii mele interioare.
Am căutat temeinic pe Google următoarele cuvinte „întoarcerea lui Horus”. Una din paginile care s-au afişat a fost „ÎNTOARCEREA LUMINII, Revelaţiile Zeului Creator Horus, cu Elora Gabriel şi Karen Kirschbaum”. Este o lucrare realizată prin channeling (deşi nu în întregime corectă şi considerată un fals) care în esență descrie schimbarea spre dualitatea dezechilibrată din punctul de vedere lucrătorilor în lumină. Dacă nu cunoaşteți această lucrare, vă recomand cu tărie să o citiţi. Totuşi, vă rog să ţineţi cont de faptul că ea reprezintă doar O SINGURĂ perspectivă, cea a luminii şi cea a unui individ. De asemenea, țineți cont de faptul că scrierea vorbeşte de multe universuri, pe când experienţa mea a fost că această schimbare afectează doar două universuri.
În această scriere este relatat ce s-a petrecut la nivel universal dar, de asemenea, arată și cum întunericul este „distrus” şi cum o bătălie face ravagii în acest univers şi în multe altele. O fiinţă de lumină cu siguranţă va percepe ce li se întâmplă fiinţelor de întuneric drept „a fi distrus”. Desigur, acele fiinţe de întuneric ce se află în acest univers sunt integrate înapoi în Unitate sau Sursă, dar ele nu sunt distruse. Odată aflate în Sursă, ele încetează să mai fie indivizi şi, de asemenea, încetează să mai aparțină unei „părți”, fie lumină, fie întuneric. Acest întuneric conține toate structurile de energie negativă, inclusiv sentimentele noastre, emoţiile, gândurile şi situaţiile, dar la acest nivel personal, NOI suntem cei care trebuie să săvârşim integrarea. Cu toate acestea, cartea respectivă are valoare dacă este citită ca un roman. Părţile care rezonează cu tine sunt cele pe care să le iei în seamă.
Revenind la subiect: una dintre greșelile care au fost făcute din nou și din nou de-a lungul a mii de ani a fost că lucrătorii în lumină au încercat „să se lupte” cu întunericul. De îndată ce se face o încercare de a lupta și a distruge întunericul, lucrătorul în lumină devine automat un pion în jocul de întuneric.
Totuși, înainte ca „lupta” să fi început, întregi armate de lucrători în lumină au fost trimise în acest univers pentru a „repara” şi „salva” acele fiinţe întunecate, precum şi fiinţele căzute şi a readuce universul înapoi la dualitatea echilibrată a luminii. În orice caz, acest lucru a fost un dezastru total. Nu numai că nu s-a obţinut vreo victorie, dar un număr uriaş de lucrători în lumină a fost pierdut, iar cei care au supravieţuit, au fost contaminaţi.
Prin contaminare, vreau să spun că au început să resimtă suferinţă, negativitate, opresiune şi separare de sursă.
Poate vă întrebaţi de ce, dacă ştiau că vor fi contaminaţi, valurile au continuat să vină. Motivul este unul simplu. Fiinţele ştiau că atâta vreme cât puteau să mențină lumina în acest sector, în interiorul ființei lor, sectoarele nu vor fi pierdute în totalitate. Era doar o chestiune de menținere a luminii cât mai mult timp posibil, dând răgaz restului de univers să afle metoda de recucerire a zonelor contaminate.
A fost trimis un prim val de războinici ai luminii, dar din păcate, acest val nu a avut succes. Motivul a fost acela că ei erau zămisliţi din acelaşi material ca şi acest univers şi în concluzie aveau aceeaşi experiență ca şi lucrătorii în lumină.
În acel moment a fost recrutată o armată de fiinţe care puteau să vină în acest univers şi să reaşeze lucrurile la configuraţia corectă. Aceste finţe nu puteau fi corupe fiindcă nu aveau o natură duală şi nu erau făcute din aceeaşi materie ca universurile de lumină şi de întuneric.
În cartea despre care am pomenit mai devreme, acest pas nu este menţionat. Acesta se datorează faptului că, pentru fiinţele de lumină, armata care a fost recrutată ar fi arătat precum fiinţele de lumină pentru cei îndeajuns de sensibili să îi vadă, dar în majoritatea cazurilor ei nu ar fi putut fi deloc percepuţi.
Această „armată” este alcătuită dintr-un tip de fiinţă menită pur şi simplu să pună lucrurile la locul lor. Nu sunt nici lumină, nici întuneric, de fapt, universul lor nu are natură duală deloc. Nu există „alteritate” acolo. Totuşi, pentru a putea pătrunde într-o dualitate a luminii sau o dualitate a întunericului, acestă fiinţă creează o dualitate artificială configurată în „fiinţe cu suflet”, care apoi pot intra în realitatea duală şi pot trece la treabă.
Ființele non-duale fac această fără a judeca. Totuși, este important de ținut minte că aceste ființe vor acționa în mod opus în universurile de întuneric care au fost invadate de lumină.
Căderea, momentul în care s-a întâmplat nealinierea polarităților, este înregistrat în multe culturi drept momentul în care, de obicei o femeie, a deschis o cutie cu viermi. Exemplele din cultura noastră sunt Eva care a mâncat din copacul cunoașterii și Pandora care a deschis cutia. Înainte de aceasta, există povești în care diavolul, care fusese un înger, a devenit gelos, s-a luptat cu Dumnezeu și a căzut pe Pământ.
În timp ce creșteam, am avut un vis recurent. În acest vis existau două universuri, unul de lumină și unul de întuneric. În universul de lumină totul era frumos, fericit și armonios. În universul de întuneric era foarte multă suferință, sclavie, poluare și multe altele.
„Creatorul” a decis că aceste două universuri pot învăța unul de la celălalt, că, dacă s-ar fi unit cumva, evoluția lor ar fi formidabilă, sau ceva de genul acesta. În visul meu se simțea pur și simplu că era „o idee bună”.
Nu era nicio cale de a uni aceste două universuri, pentru că, datorită naturii lor absolute, nu se puteau vedea unul pe celălalt.
„Creatorul” a decis să creeze o ființă care era și lumină și întuneric. Această ființă era un construct care avea un singur scop, acela de a intra în fiecare univers și de a-l „infecta” cu „culoarea” opusă.
Ființa a intrat mai întâi în universul de lumină. A fost întâmpinată cu încredere și iubire, dar pe oricine atingea, se îmbolnăvea. Boala era necunoscută și ființele au început să moară, să sufere și să-ți pună existența sub semnul întrebării. După ce câteva mii de planete au fost infectate, ființa a plecat în universul de întuneric. Totuși, din moment ce acum exista întuneric în universul de lumină, acesta devenise vizibil pentru universul de întuneric și ființele de întuneric pregăteau deja un atac asupra universului de lumină.
Ființa de „lumină și întuneric” a întrat în universul de întuneric și a fost întâmpinată cu neîncredere și a fost înrobită rapid. Totuși, toți cei care intrau în contact cu ființa deveneau infectați cu lumină. Aceste ființe începeau să sufere de compasiune, iubire și alte lucruri incalificabile. În scurtă vreme, ființa a fost ajutată să evadeze.
Ființele din universul de întuneric ce au fost infectate cu lumină aveau, de asemenea, o înțelegere profundă a puterilor și slăbiciunilor universului de lumină.
Între timp, în universul de lumină, s-a făcut o încercare de a „ajuta” și a „repara” acele ființe care acum aveau întuneric. Planete din întregul univers de lumină au început să ajute, dar în schimb au fost infectate. S-a realizat că, aceste planete „infectate” trebuiau puse în carantină, iar ființele care trăiau pe acele planete au început să experimenteze prima „deconectare” de sursă. Spre deosebire de cartea „Întoarcerea luminii”, în care se spune că ființele de întuneric au fost cele care au construit un zid, în visul meu, lumina a fost cea care a construit o barieră în jurul planetelor infectate.
Conducătorii universului de întuneric, dornici să-ți extindă teritoriul, au pornit un asalt complet asupra universului de lumină. Deoarece universul de lumină separase galaxiile infectate de restul, forțele întunericului au reușit să aibă acces numai la planetele infectate din acele galaxii, nu și la restul universului de lumină.
Aici se oprește visul meu din copilărie.
Ca adult, am avut un alt vis. În acest vis eram o ființă atât de mare și de puternică încât puteam să călătoresc prin universuri, iar interesul meu era explorarea acestor universuri. Pe când călătoream printr-un minunat univers de lumină, care era ca și cum aș fi înotat printr-o simfonie de cântec și culoare, brusc s-a auzit un strigăt puternic, ca și cum miliarde de suflete ar fi strigat deodată. Atunci, în timp ce atenția mea încerca să găsească sursa acestor strigăte… liniște.
Exista o secțiune din univers care era în întregime și total în liniște. Această liniște era atât de intensă încât era ca o durere surdă în țesătura realității.
Eu însămi și multe alte ființe, curioase să afle ce s-a întâmplat, călătorim până la acel loc. Vedem, dincolo de un zid, vârtejuri de durere, suferință și distrugere.
Privim, incapabili să facem ceva, incapabili să înțelegem ce se întâmplă.
Se adună și mai multe ființe și apare un strigăt de ajutor. Mulți se oferă voluntari pentru a înțelege mai întâi și a recupera ființele din acel sector.
Dacă informațiile pe care le-am adunat de atunci sunt corecte, atunci se pare că această planetă aparține unui univers de lumină.
Asta explică multe lucruri.
„Lupta” este în desfășurare și, cel puțin pentru această planetă, a fost deja câștigată de lumină.
Pur și simplu nu există alt rezultat posibil. Această planetă este acum lumină pură.
Au existat multe valuri de ființe care au venit pe această planetă înainte și după finalizarea zidului de carantină. Primul val care a venit după instalarea zidului au fost „restauratorii echilibrului”, ființe care au pus lucrurile la locul lor. De asemenea, au deschis multe canale pentru ca informațiile și lumina să poată pătrunde. Al doilea val a venit pur și simplu să canalizeze cantități enorme de lumină, astfel încât lucrătorii în lumină care erau deja aici să poată supraviețui și, de asemenea, pentru ca vibrația planetei să devină suficient de înaltă pentru ca să poată veni un nou val de lucrători în lumină.
Primele valuri au suferit multe pierderi.
Ce facem noi acum este să integrăm tot întunericul din oameni și din colectivul uman, astfel încât, cât mai mulți oameni posibil să poată reveni la configurația lor inițială. Cei care nu reușesc, sau nu doresc, vor fi integrați înapoi în sursă. Nu există nicio zonă gri, nicio „planetă specială” pentru ființele de întuneric sau pentru ființele căzute.
Acest univers și creatorul lui ai decis să nu ia parte la întuneric în niciun fel și sub nicio formă. Toate portalurile create de întuneric pentru a intra în acest univers au fost închise. Zidul care separă acest sector de restul universului este în așa fel construit încât numai lumina poate să treacă prin el, iar întunericul nu.
Ființele care au misiunea de a pune lucrurile la locul lor facilitează în prezent „ascensiunea” întregii rase umane. Această „ascensiune” înseamnă în esență ridicarea vălului uitării, reconfigurarea unei dualități sănătoase și revenirea la conexiunea naturală cu sursa.
Alături de aceste ființe, lucrătorii în lumină și războinicii luminii pot acum să-și facă treaba mai eficient vindecând, educând și salvând ființele căzute care aleg să ascensioneze.
Multe alte ființe au continuat să vină pe Pământ în ultimii zeci de ani, unele pentru a educa, unele pentru a aduce informații prin channeling, altele pentru a aduce lumină, altele pentru a vindeca planeta și oamenii sau ambele.
Tot acest lucru are menirea de a ne aduce în punctul în care nu mai suntem limitați în ceea ce putem realiza ca indivizi, sau ca specie, sau ca planetă. Întunericul se luptă din răsputeri pentru a păstra controlul asupra planetei și ține de noi să-l oprim. Putem face asta acum procesându-ne și integrându-ne propria FRICĂ și SUFERINȚĂ.
Aici găsești un exercițiu puternic pentru procesarea fricii.
Aș fi foarte interesată să aflu cu ce val de ființe te identifici cel mai mult. Nu ezita să scrii comentariile sau perspectivele tale mai jos în secțiunea de comentarii.
S-ar putea să-ți placă și articolul Arhitecţii iniţiali, creatorii speciei noastre…