Am fost contactată de-a lungul vieţii de diferite persoane, grupuri şi colectivităţi. Unele dintre ele umane, unele nu. Un lucru de ţinut minte este că noi toţi avem dreptul să ALEGEM natura comunicării pe care o avem cu ceilalţi. fie că ceilalţi sunt oameni, organizaţii sau alte specii. Alegem dacă să interacţionăm sau nu cu cealaltă persoană sau specie şi modul în care interacţionăm. Eu aleg să interacţionez cu toate fiinţele la nivelul esenţei elementului constitutiv de bază al naturii noastre umane, nivelul bucurie/lumină/iubire. Dacă celorlalţi nu le place, atunci pot să-şi ducă interacţiunea şi comunicarea în altă parte.
Scopul acestui articol este să arate un parcurs temporal al contactului şi informaţiilor pe care le-am avut cu o anumită specie, lemurienii. Indiferent de credem că lemurienii există sau nu, un exerciţiu de a privi existenţa lor aflată la nivel cultural în mintea noastră subconştientă va fi util pentru evoluţia noastră personală. Prin urmare, vă invit să priviţi împreună cu mine. Sunt doar 99% sigură că există pentru că nu i-am experimentat la nivel fizic, totuşi par să fie foarte, foarte reali pentru toate celelalte simţuri conştiente. Nimeni nu deţine informaţiile „reale” despre lemurieni. Aceasta trebuie să vină din partea VOASTRĂ. Dacă sunteţi interesaţi, voi sunteţi cei care aveţi nevoie să vă implicaţi la nivel personal, nu prin intermediul altcuiva.
Am ales să împărtăşesc aceasta cu voi acum, deoarece este un proces în desfăşurare, o conştientizare şi o conexiune în creştere care are loc la nivel global. Motivul, din câte pot eu să-mi dau seama, este că noi (specia umană) am fost, şi vom fi, lemurieni într-o mare măsură. Ei nu sunt zei, sau salvatori şi nu se consideră mai presus de noi sau mai prejos decât noi, mai buni sau mai răi decât noi. Ei sunt aici, şi au fost dintotdeauna aici, şi sunt fraţii şi surorile noastre. Ei vor să colaboreze. De ce? Pentru că noi suntem Gaia şi ei sunt Gaia. Pentru că avem aceeaşi esenţă şi trăim ca aceeaşi planetă.
Există mult mister, misticism, legende şi date referitoare la lemurieni pe internet în prezent. Majoritatea acestora au fost colorate şi interpretate de persoana care a primit comunicarea, a avut contactul personal sau au interpretarea culturală despre ce şi cine sunt lemurienii prin prisma credinţelor religioase sau sociale. Este important de realizat că propria mea experienţă, descrisă mai jos, va conţine de asemenea filtrele şi „chestiile” mele personale şi pentru că este o comunicare în desfăşurare are lipsuri în multe zone.
Istoric
În 2011, între martie şi august, am avut primul „contact” conştient, care a fost de natură telepatică. A apărut numele de Lemuria (sau poporul Mu?) (simt că numele „lemurian” nu este chiar corect?). Am făcut o mică cercetare şi am găsit multe lucruri despre ei care nu au rezonat pe Internet, dar exista un „fir” energetic ce era consecvent, ceva de genul „grup de vibraţie mai înaltă, mai conştient, mai capabil, care trăieşte curat, egalitate în societate, fără dualitate întuneric-lumină”.
Contactul telepatic pe care l-am primit în 2011 a fost că ei doresc să împărtăşească ceva. Când am mers pe fir, am simţit o mare tristeţe la o separare a planurilor care a avut loc cu multe mii de ani în urmă. Tristeţea şi durerea şi faptul că a trebuit să „permită să se întâmple” în virtutea liberului arbitru al celor care au vrut să rămână într-o dualitate întuneric-lumină a fost copleşitoare.
Au fost separate familii, mulţi au ales să moară şi să renască pe Pământul cu vibraţie mai joasă ca oameni pentru a putea duce energia şi lumina mai departe de-a lungul secolelor. Alţii au vrut pur şi simplu să experimenteze întunericul-lumina. Separarea „minţii-suflet-spirit colectiv” a fost extrem de dureroasă.
La momentul contactului telepatic, la începutul anului 2011, nu am înţeles de ce îmi arătau asta. Părea lipsit de relevanţă.
În august 2011, am fost efectiv scoasă în afara matricii şi în timp ce am fost plecată a avut loc o scindare în colectivul uman între cei care doreau să rămână adormiţi şi cei care îşi doresc o realitate mai conştientă şi mai împuternicită. Puteţi citi mai multe despre aceasta în articolul „Nava cosmică Pământ şi Tu eşti căpitanul”. Când am revenit în matrice, am simţit durerea separării; a fost de câteva ori mai rău decât ce mi-a fost arătat de către lemurieni. Intensitatea venea din faptul că eu experimentez viaţa, de bine de rău, drept conştiinţa colectivă umană. Prin urmare, atunci când această conştiinţă colectivă s-a divizat în două, am simţit ca şi cum „trupul” meu a fost sfâşiat în două. Mi-a luat câteva săptămâni să-mi revin şi am înţeles că motivul pentru care au împărtăşit această experienţă cu mine a fost pentru a mă pregăti pentru ce urma să se întâmple.
Lemurienii au continuat să mă contacteze telepatic, doreau să ne întâlnim, voiau să colaborăm. Însă eu nu puteam înţelege exact de ce, cum sau ce doreau. Ştiam că ei se pot materializa dacă aleg asta şi am sugerat să apară la uşa de la intrare şi să intre pentru o cană de ceai. Nu au făcut-o şi cred că s-ar putea să fie pentru că sunt monitorizaţi de armata umană. Dar aş putea să greşesc. Ar putea fi, de asemenea, un instrument de împuternicire. Dacă noi suntem capabili să mergem la ei, atunci am depăşit toate filtrele care au fost introduse în conştiinţa şi capacităţile noastre pentru ca noi să avem o experienţă fizică limitată. Aproape ceva de genul „noi suntem aici şi voi sunteţi cei care alegeţi să nu ne vedeţi, aşa că alegeţi să ne vedeţi”.
La scurt timp după aceea, o persoană complet străină a venit la mine şi mi-a dat un cristal pe care-l purta în poşetă din motive pe care nu le cunoştea. Îl avea de mulţi ani şi în acea zi l-a pus în poşetă şi când ne-am întâlnit a ştiut că acel cristal era pentru mine.
Deoarece nu am reuşit să adun direct prea multe informaţii despre lemurieni şi nu puteam înţelege cum să-i întâlnesc în planul fizic, i-am scos din minte.
După ceva vreme, o altă persoană oarecare mi-a dau un cristal lemurian pe care îl purta de ani de zile. Aceste cristale mi-au fost oferite de oameni cărora nu le pomenisem de Lemuria înainte de întâlnirea noastră.
Am simţit că lemurienii au încercat să comunice cu mine de vreo câteva ori dar nu am reuşit să obţin o clarificare referitoare la scopul sau agenda lor, sau planul sau forma de colaborare.
Într-o excursie pe Muntele Shasta, am căutat semnătura lor vibraţională (este foarte distinctă) şi nu am reuşit să o detectez.
Într-o călătorie în Oregon, o veche prietenă de-a mea, ca o „coincidenţă”, avea în vizită o veche prietenă şi mi-a spus că aceasta are o experienţă pe care trebuia să o ascult.
Prietena ei a continuat să-mi povestească totul despre o întâlnire de primă mână cu lemurienii pe Muntele Shasta care a avut loc cu vreo douăzeci de ani în urmă. Era absolut autentică. I-a întâlnit în planul fizic, pe Muntele Shasta, a fost pe pământurile lor, a ieşit şi nu a mai reuşit să găsească intrarea din nou. Se întâmpla cu ani buni înainte ca ea să afle că lemurienii erau cunoscuţi în zonă şi cum li se spunea.
Mi se întâmpla adeseori să-i simt pe lemurieni în câmpul atenţiei mele, ei au o semnătură energetică foarte distinctă, dar nu am reuşit să comunic cu ei complet sau în planul fizic.
Pe 13 octombrie 2012, am fost la Barcelona, în Spania, şi am susţinut o conferinţă publică în faţa a câteva sute de oameni.
După conferinţa din timpul zilei m-am întâlnit şi am salutat pe toată lumea care dorea o îmbrăţişare. Printre aceste persoane era şi o femeie care mi-a spus că este o păstrătoare dimensională a Muntelui Monserrat, care se afla în apropiere. Nu-mi amintesc dacă a pomenit de lemurieni sau dacă le-a spus pe un alt nume sau dacă i-a menţionat de fapt. I-am spus că mă voi întâlni cu ea acolo a doua zi pentru că urma să vizitez locul înainte de zborul de întoarcere.
Excursia mea pe munte nu s-a întâmplat a doua zi, mă încurcasem, excursia fusese de fapt programată pentru ziua de după, pe 15. Prin urmare, şansele să o întâlnesc erau minime.
De îndată ce am ajuns am simţit semnătura energetică distinctă a lemurienilor. Fiicei mele îi era frig, aşa că am intrat într-o cafenea să bem ceva cald şi această păstrătoare era, ca o „coincidenţă”, înăuntrul cafenelei.
Am apucat-o de braţ şi întregul grup a urcat pe munte pentru a face un exerciţiu de conectare cu lemurienii. Din punct de vedere energetic a fost foarte clar, însă nu am primit prea multe informaţii cu excepţia validării rolului păstrătoarei şi gratitudine pentru lucrarea ei de-o viaţă.
Ne-am grăbit spre aeroport.
În acest sfârşit de săptămână am fost la un eveniment din California de Sud şi chiar înainte de a ajunge, tot încercam să ţin minte numele „lemurieni” pentru că simţeam că ei au nevoie să fie pomeniţi.
Acolo era o doamnă talentată la channeling, Nora Herold, şi ea a comunicat cu ei prin chanelling timp de câteva minute.
În timp ce stăteam acolo, am căutat să le simt prezenţa în cameră şi era foarte puternică. Se simţea cumva ca „acasă”, caldă, familiară, tandră şi iubitoare. Aveau, de asemenea, un sentiment de urgenţă cu privire la colaborare, conversaţie, comunicare.
Din nou, am simţit că trebuie să avem un contact în planul fizic cumva, dar nu am ştiut cum.
Acum câteva zile am decis să mă aşez şi să fac o cercetare. Am avut o întâlnire pe skype cu o colaboratoare care este foarte intuitivă şi am început să vorbim despre lemurieni. După ce s-a încheiat convorbirea, mi-am deschis căsuţa de e-mail şi am văzut acolo câteva mesaje de la un cuplu care a scris o carte în care menţionează numele meu în câteva locuri. Cartea nu are nicio legătură cu lemurienii, dar pentru că nu mai primisem veşti de la acest cuplu de multă vreme şi pentru că mesajele au venit în timp ce eu vorbeam cu prietena şi colaboratoarea mea despre lemurieni am decis să încerc marea cu degetul şi să-i întreb dacă ştiu ceva despre lemurieni. Întâmplarea făcea ca ambii să aibă o legătură uimitoare cu lemurienii. O legătură care este chiar unică pe planetă. De atunci mi-au trimis diferite articole şi resurse şi mi-au trimis şi o carte cu o cantitate imensă de informaţii.
Unele dintre informaţii mi-au dat mai departe indicii despre istoria lemurienilor în viaţa mea, care se pare că nu este chiar atât de recentă.
Când eram adolescentă am fost ghidată să caut şi să-l studiez pe Saint Germain, nu am reuşit să găsesc nimic semnificativ şi am renunţat, însă mi-a apărut din nou şi din nou de-a lungul vieţii. Se pare că există o legătură strânsă şi o menţiune între Saint Germain şi lemurieni.
Pe când aveam vreo 20 de ani am fost ghidată să aflu despre Madame Blavatsky, din nou, am cercetat-o şi mi-a plăcut energia ei, dar nu am văzut legătura. Pe la 30 de ani a apărut din nou, dar nu am înţeles ce trebuia să găsesc în lucrările sale. Se pare că Madame Blavatsky acoperă subiectul Lemuria chiar extensiv.
De asemenea, am fost ghidată să cercetez lucrarea lui Edgar Cayce, însă din nou, nu am găsit nimic „relevant”. Din nou, el îi menţionează în câteva citiri înregistrate pentru diferite persoane.
Firul comun al tuturor acestor persoane este faptul că menţionează Lemuria. Şi firul l-am observat pentru prima oară în timp ce citeam materialul pe care l-am primit luna aceasta.
Legătura este ceva la care lucrez în mod activ în prezent. Aproape că se simte ca şi cum ne-ar trage pe noi, conştiinţa colectivă umană, ne-ar trage „înapoi” spre ei, dar nu într-un mod patriarhal, de salvator. ci ca şi cum un prieten ne zâmbeşte plin de entuziasm şi ne face cu mâna de peste drum.
Există un sentiment de urgenţă în dorinţa lor de a comunica şi există şi o rezistenţă din partea mea. Natura energiei la care opun rezistenţă are de-a face cu „apartenenţa” sau de „proprietatea” faţă de orice specie, rasă sau entitate colectivă de pe planetă sau din afara ei. Este important să nu mă „aliniez” la nici un grup sau specie, pentru că dacă s-ar întâmpla asta, atunci s-ar activa programul de „diferenţă”. Totuşi, când procesez această rezistenţă (care este în cele din urmă „frică”), ajung să FIU o conştiinţă colectivă mai mare decât doar conştiinţa colectivă umană.
Şi nu mă pot împiedica să nu mă gândesc. Poate că face parte din expansiunea conştiinţei noastre, când devenim mai mult decât doar fiinţe umane.
Între timp, petrec o vreme zilnic, mai mult de o dată pe zi, şezând pur şi simplu într-un loc şi visând cu ochii deschişi că stau cu şi sunt în acel spaţiu de conexiune şi comunicare liberă. În ultimele zile a plouat foarte mult acolo. În visul cu ochii deschişi. Aşa că stau în ploaie. Zona este verde, frumoasă, norii întunecaţi şi ploaia acoperă totul. Este cald şi plăcut. Când ploaia încetează pentru scurt timp, pot să văd picături strălucitoare care atârnă de petalele şi frunzele din jurul meu. Deocamdată o să stau aşezată acolo pur şi simplu şi o să vă ţin la curent cu ce se întâmplă în continuare.
În luna mai urmează să conduc o teleconferinţă liberă pentru conectarea cu lemurienii. Abonaţi-vă la Buletinul informativ pentru a primi data, ora şi locaţia teleconferinţei.