Când corpul spune „NU” și sufletul spune „DA”

În cea de-a doua oră a podcastului „Driving To The Rez”, în episodul „Mă vezi, nu mă vezi”, a fost adusă în discuție o perspectivă foarte interesantă de către unul dintre participanții noștri, Iliana Rojero. Ideea era că uneori suntem foarte deciși să facem ceva, în cazul ei să țină un discurs public, și corpul nostru începe să se umple de frică. Practic, corpul ne spune să nu facem lucrul pe care plănuim să îl facem.

În aceste situații, cine are dreptate? Să ascultăm ceea ce ne dorim să facem, la nivelul sufletului, sau să ne ascultăm corpul și să ne oprim din a face ceea corpul nu-și dorește să facă?

Uneori situația este inversată. Corpul nostru dorește să facă ceva și noi, ca suflet, nu ne dorim.

Am observat în cazul multor oameni că cele mai mari probleme din viața lor au apărut din cauza informațiilor sau dorințelor conflictuale ale corpului și sufletului.

Ceea ce am mai văzut este că, prin simplul fapt că devenim conștienți de această posibilitate, conflictul se disipă adeseori. Problema încă există, corpul dorind ceva, iar sufletul altceva, dar lupta pentru victorie dispare.

În multe dintre exercițiile mele predau faptul că este necesar să ne scanăm corpul și să ne ascultăm corpul. Corpul nostru are multe informații pe care noi nu le avem. Și asta funcționează atunci când lucrăm la nivel conștient și ne ascultăm corpul și simțim vibrațiile pe care ni le transmite și ni le arată cu ajutorul corpurilor emoțional, energetic și mental. 

Totuși, când nu suntem conștienți că multe dintre emoțiile, gândurile, sentimentele și vibrațiile pe care corpul fizic le folosește pentru a ne transmite informații pot veni direct din programe sau influențe limitative sau de frecvență joasă, lucrurile pot lua o turnură groaznică pentru noi.

De exemplu, când fiul meu cel mai mic, Brett, avea 4 ani, aveam coșmaruri în care el se îneca. Eu am interpretat acele coșmaruri că trebuia să îl duc la lecții de înot.

Cu toate acestea, când am ajuns la bazinul de înot, instructorul mi-a zis să i-l predau și să plec; că indiferent cât va striga, să nu vorbesc cu el, să nu vin la el și să nu îl consolez în nici un fel.

Toate acestea erau împotriva a tot ceea ce era normal pentru mine. Era împotriva a tot ceea ce e natural pentru o mamă și un copil.

Am mers până la marginea piscinei și i l-am dat instructorului în apă. Brett m-a văzut plecând de lângă margine și a început să strige atât de tare încât a acoperit toate celelalte sunete din piscina cea mare.

Instructorul principal m-a luat de braț și mi-a zis: „Mămico, trebuie să te retragi. Poți merge înăuntru sau să stai pe partea cealaltă a piscinei unde nu te poate vedea. Dar nu poți sta aici, nici să îl scoți din piscină. Această abilitate i-ar putea salva viața cândva și are nevoie de ea.”

În ciuda tuturor mesajelor corpului meu, care erau de a-mi lua băiețelul și să fug de acolo, am plecat. Unul dintre instructorii asistenți m-a condus înăuntru, m-a invitat să mă așez și mi-a oferit un pahar cu apă. „Vino afară în 15 minute și privește de la depărtare, dar să nu te vadă.”, mi-a zis. Am dat din cap și mi-am înghițit lacrimile, încercând să beau niște apă.

După 15 minute am ieșit afară și m-am uitat spre piscină. Brett râdea și se juca cu instructorul în apă, alți băieței și fetițe făceau același lucru cu instructorii lor. I s-a spus apoi să se țină de marginea bazinului și să dea din picioare, ceea ce a și făcut.

Am respirat adânc, am mers pe partea cealaltă a bazinului, urmând aleea cu copaci, astfel încât să nu mă vadă și l-am privit până la finalul lecției. Două luni mai târziu, l-am ținut mândră în brațe în timp ce primea primul grad pentru abilitatea de a înota.

Acesta este doar unul dintre exemplele în care corpurile și sufletele noastre ne pot oferi informații complet diferite cu privire la ceea ce e de făcut. Treaba noastră este să fim capabili să discernem care este opțiunea care va aduce rezultatul de cea mai înaltă frecvență. 

Podcast: When your body says ”NO” and your soul says ”YES”