Mintea și identitatea fracturată a misticului

Faptul că citești acest articol înseamnă că ești un individ trezit. Poți să vezi mai mult decât văd alți oameni. Nu numai asta, dar în același timp ești pasionat și activ în a-ți îmbunătăți viața ta și pe cea a societății noastre.

Mulți dintre noi am trecut prin viață separându-ne interesele în domenii care sunt considerate „la limită” sau „prea spirituale” pentru profesiile sau viețile noastre de zi cu zi. Am devenit experți la a ne fractura mințile și identitățile. Avem „eul profesional”, „eul familial”, „eul mistic”, „eul real” și multe alte „euri”.

Acest articol ar trebui să fie de fapt un eseu, deoarece subiectul acesta este foarte vast. Totuși, pentru că formatul în care scriu este scurt, vreau să mă concentrez pe unul dintre modurile în care ne fracturăm adesea mințile și identitățile în timp ce ne trecem prin viață. Vom avea discuții extinse pe această temă și vom împărtăși mai multe exemple în podcastul nostru “Driving to the Rez”, în special în cea de-a doua parte, în care stăm de vorbă cu grupul nostru de experți. Cea de-a doua parte este modul nostru de a le mulțumi sponsorilor și patronilor noștri și o poți accesa în secțiunea pentru sponsori aici.

În orice caz, să revenim la explorarea noastră privind fracturarea minții și identității. După cum este tradiția în popoarele mele de origine, voi împărtăși modul în care facem asta printr-o poveste:

Un mistic în codul computerelor

Cei mai mulți oameni sunt familiari cu felul în care arată un cod de computer. Apare adeseori în filme și arată ca zeci de linii numerotate pe un ecran. Fiecare linie este o comandă care mută sarcini electrice într-o direcție sau alta. Activează lucruri și dezactivează lucruri.

De exemplu, când faci clic pe un buton de pe ecranul dispozitivului tău, te trimite undeva. Acel buton a fost creat cu un cod și „ascultă” codul care îi spune că a fost apăsat, apoi te trimite acolo unde este codat să te trimită.

De asemenea, suntem foarte familiarizați cu felul în care arată „scriitorii de cod”. „Tocilarul” din școală, sau, în filme, hackerul rebel, atractiv și cool. Realitatea este că, majoritatea programatorilor sunt oameni obișnuiți pe care îi vezi la supermarket cumpărând mâncare pentru familiile lor. Nu arată deloc diferit. Pentru că am activat în domeniul programării vreo câțiva ani, am avut ocazia să lucrez direct cu programatorii. În ansamblu erau oameni obișnuiți, dar cei cu adevărat buni, cei care puteau găsi bug-uri rapid, sau care puteau scrie cod care nu a mai fost gândit înainte, acești bărbați și femei erau mistici și nu știau asta. Cel puțin nu arătau asta, nici nu vorbeau despre asta.

Acești bărbați și femei obișnuiau să urmărească liniile de energie prin cod în același fel în care o fac și eu când îmi caut cheile pierdute. Accesau câmpuri de conștiință colectivă în același mod în care o face și un șaman. La câțiva dintre ei am văzut că aceste abilități se activau doar după ce petrecuseră zeci de ore pe o bucată de cod și erau epuizați. Alții o făceau tot timpul.

În domeniu sunt numiți „scriitori de cod buni”. Eu le spun mistici. Deloc surprinzător, acești programatori erau interesați și de dezvoltarea spirituală, expansiunea minții, ET, OZN, le plăceau cărțile și filmele de fantezie și științifico-fantastice, toate acele lucruri care privesc dincolo de ceea ce noi numim „simpla realitate”.

Când am investigat puțin rugându-i pe acești programatori mistici să-mi explice cum lucrează, de obicei, am obținut două reacții din partea lor. Una este să nege toată „intuiția” sau „abilitățile mistice” din ecuație și să devină defensivi în legătură cu formarea lor ca programatori și abilitățile lor de gândire logică. Cealaltă este să devină fascinați de realitate, să își dorească să învețe mai multe despre abilitățile lor mistice și să vrea să afle unde și cum pot descoperi mai multe.

În ambele cazuri, abilitățile și viețile lor erau fracturate. Mințile, identitățile și abilitățile lor mistice erau la mare distanță unele de altele. Programatorii cu adevărat buni aveau momente de conectare (tot misticismul este despre conectare), dar în mare, au dat peste o metodă care devenise modul lor de a programa foarte bine, cum ar fi să stea treji mult timp, sau o altă metodă care să-i mențină în flux. Totuși, era ceva separat de eul lor principal, mai degrabă un super eu pe care îl foloseau în special și numai în scopul de a scrie cod.

Ori de câte ori accept un student mistic, primele luni sunt petrecute decompartimentându-le viața. Sunt petrecute punând din nou la un loc mințile și identitățile lor. Adeseori, aceasta presupune să devină confortabili să vorbească despre interesele lor mistice cu colegii de muncă și cu familia.

Tu încă citești acest articol, ceea ce înseamnă fie că ai trecut prin această decompartimentalizare, sau știi intuitiv că este sănătos să faci asta. Dacă este vorba de cea de-a doua variantă, probabil că ultima propoziție din paragraful anterior te-a făcut să te înfiori. Gândul că familia sau colegii să știe că ai citit acest articol, de exemplu, s-ar putea să-și dea fiori reci pe șira spinării.

Bine ai venit acasă 😀

Podcast: The Mystic’s Fractured Mind and Identity