Voiam să împărtășesc cu voi că în timpul acestei crize sociale Covid-19 avem nevoie să lăsăm lucurile să se destrame.
Ce înseamnă asta este că nu încercăm să salvăm societatea, nu încercăm să salvăm sistemul de educațe sau sistemele de muncă.
Avem nevoie cu adevărat, CU ADVĂRAT, să creăm sisteme noi și să le lăsăm pe cele vechi să intre în colaps.
În iunie 2020 am primit câteva e-mailuri de la autoritățile educaționale din Sacramento, unde fiul meu de 14 ani merge la școală, care ne ofereau „opțiuni” penrtu educație. Două dintre opțiuni erau să trimitem copiii la școală fie pentru două zile pe săptămână, fie pentru cinci zile pe săptămână. Apoi, scrisoarea continua să descrie cum vor arăta zilele. Pe scurt:
Fără zone comune.
Fără mese de prânz la școală.
Fără interacțiune cu ceilalți copii.
Cu mască.
Cerințe viitoare de vaccinare.
Fără joacă.
Am fost șocată să văd ce se cerea și de asemenea am devenit foarte conștientă că sunt mulți părinți care optează pentru a-și trimite copiii la ceva ce nu poate fi descris altfel decât ca închisoare. Nebunia acestei situații este dincolo de cuvinte.
E ușor să te activezi, așa e?
Inspiră adânc, expiră. Repetă. Conștientizează că aceasta este o „opțiune” și că familiile și copiii care aleg asta sunt adormiți.
Ghidarea mea, cea pe care am primit-o personal luna aceasta a fost să mă țin depate de asta. Să nu mă împotrivesc, să nu încerc să repar, să nu încerc să-i educ pe acești oameni despre cât de rău și îngrozitor este pentru copiii lor. Să-i las pur și simplu în pace. Să-i las să se destrame. Să-i las să se vaccineze.
Când m-am uitat la dinamica asta, am văzut că această separare este una dintre cele mai blânde separări pe care am fi putut să o alegem.
Când mergi prin lume, „după măștile lor îi vei cunoaște”. Îi vei recunoaște pe cei plini de frică, pe cei care se scufundă, care optează pentru o co-creație infernală. Și nu mă refer la oamenii care poartă măști în locurile care nu permit accesul oamenilor fără măști. Mă refer la oamenii care le poartă când se plimbă singuri pe stradă și nu mai este nimeni în jurul lor, sau în timp ce sunt singuri în propria mașină.
Lasă-i în pace. Lasă-i să se destrame. Este timpul.
Ca lucrători în lumină, avem nevoie să avem grijă de noi. Nu să purtăm grija celor înfricoșați.
Găsiți-vă triburile!
Unul dintre triburile voastre este WalkWithMeNow.com.
După ce v-ați găsit triburile, începeți să vă conectați. Timpul lupului singuratic s-a sfârșit.
Inelia