În mod normal primesc una sau două bilete suicidare de adio odată la câteva luni prin intermediul paginilor mele Web sau ale reţelelor de socializare. În ultimele două luni, nu numai că numărul acestora a crescut, ci şi mesajele care mă anunţau despre prieteni şi rude sau cunoştinţe, de persoane care îmi scriu şi care mor brusc sau se sinucid.
Ce este interesant referitor la această creştere a mesajelor suicidare este că ele vin de la oameni care manifestau vieţi extraordinar de frumoase şi satisfăcătoare. Persoane care şi-au asumat propria putere, care iubesc ceea ce fac, îşi iubesc mediul în care se află şi pe oamenii din jurul lor. Însă brusc, apare un impuls, o dorinţă sau pur şi simplu gânduri de suicid, de ieşire de pe planetă, de a lăsa în sfârşit totul în urmă, sau de a „merge acasă” care i-au chinuit fără niciun motiv aparent.
În luna ianuarie a acestui an (2015) am făcut un drum lung din extremitatea nord-vestică a statului Washington până la Sacramento, în California. Pe parcursul acestui drum, am observat că s-au schimbat dârele chimice. Erau mult mai dense, mai concentrate, mai lipicioase şi aveau o natură şi o energie diferită de cea pe care au avut-o până atunci. De asemenea, am primit o „cunoaştere” că planurile de a elimina majoritatea speciei umane de pe planetă sunt în curs de desfăşurare.
Informaţia mi-a venit direct de la conştiinţa colectivă umană care „ştie”. Cine era ţinta acestor planuri? După toate evidenţele, se pare că era vorba de corpurile fizice care au subscris la programul de Frică, de cei care au decis să se vaccineze pentru ca să nu moară de gripă, sau de pojar, sau de Ebola, sau din nou de gripă, sau de varicelă sau altceva, de cei care continuă să mănânce produse modificate genetic, cei care continuă să mănânce produse animale sau vegetale crescute în condiţii inumane.
Totuşi, în timp ce scanam conştiinţa colectivă încercând să aflu informaţii despre aceste milioane de morţi, ceea ce am văzut a fost perseverenţă. Ce am văzut a fost că trupul omenesc nu este aşa de uşor de omorât sau de eliminat.
După toate evidenţele, dacă luăm în considerare toate fronturile pe care corpul uman este asaltat şi lovit, marea majoritate a speciei umane ar trebui să fie deja moartă. Dar nu este. Noi persistăm.
Apoi, gânduri de sinucidere au început să apară de peste tot de pe glob. Aceia care le scriu, cei mai mulţi dintre ei, au decis deja să nu asculte aceste gânduri. Chiar şi acţiunea de a scrie este o încercare de a căuta o înţelegere, un feed-back pentru a înţelege ce se întâmplă.
Eu nu am nici un fel de judecată referitor la cum şi când o persoană decide să părăsească planeta. Nu sunt sigură dacă plecarea chiar acum este pentru a evita experienţe cu care nu suntem de acord, în timp ce oameni cu nivel de vibraţie mai joasă o iau razna şi manifestă aici o experienţă şi mai diabolică, dau dacă este o încercare de a elimina toate persoanele cu nivel de vibraţie mai ridicat astfel încât trezirea maselor să fie oprită.
Iată câteva lucruri pe care le ştiu: Viaţa este extrem de scurtă. Cei mai mulţi dintre noi nu au venit aici pentru a evita viaţa sau jocurile care se joacă în prezent pe planetă, fie ele pozitive sau negative. ESTE FOARTE PROBABIL că toate corpurile noastre fizice URMEAZĂ SĂ MOARĂ oricum, fie că este azi sau peste 60 de ani, vor muri pentru că acesta este modul în care cele mai multe, şi unii dintre noi, trecem la următorul nivel. Unele dintre aceste corpuri fizice se trezesc şi nu va mai fi nevoie să moară, însă înseamnă aceasta că noi suntem atunci captivi în înteriorul lor? Pentru totdeauna? Nu. Nimic nu poate să captureze de fapt sufletele noastre. Există jocuri şi situaţii care ne fac să ne fie foarte greu să „plecăm”, însă nu este niciodată imposibil. Ca mii de oameni, care sunt trezi, să aibă brusc o dorinţă de a pleca sau de a se sinucide în mijlocul unui joc extrem de scurt, care tocmai devine interesant (chiar şi o durată de viaţă de 150 de ani este mai puţin decât o clipă în traiectoria evolutivă a unui suflet în eternitate), mi se pare extrem de suspicios.
Mă gândesc că este un alt filtru. Dacă trecem de acesta, precum şi de cel cu vaccinurile, cel cu alimentele, cel cu substanţele chimice introduse în apă, cel cu dârele chimice (faceţi o curăţare internă cel puţin odată pe lună), atunci vom rămâne.
Şi în cele din urmă, nu o luaţi personal. Când intrăm într-o zonă de război descoperim că există explozii extinse, gloanţe care zboară în toate direcţiile şi uneori suntem loviţi. Nu este personal.
şi sinucidere, scanaţi-le pur şi simplu. Valuri şi valuri de astfel de gânduri au făcut rondul de jur împrejurul planetei. Scanaţi-le şi întrebaţi: „este acest gând al meu? Este al corpului meu? Vine din conştiinţa colectivă umană? De la un anumit grup?” Este posibil să primiţi răspunsuri la aceste întrebări sau nu. Însă punând aceste întrebări, veţi pune gândurile într-o perspectivă mai realistă.
De asemenea, puteţi Observa aceste gânduri fără judecată. Pur şi simplu Observaţi-le şi permiteţi ochilor universului să observe prin ochii voştri.
Nu aş fi surprinsă dacă ar apărea gânduri de crimă în viitor! Valuri de furie, chin şi disperare au făcut ture, de asemenea. Lăsaţi-le să treacă prin voi şi ieşiţi în afara lor, urcaţi în centrul vostru, în miezul Sursă de bucurie-lumină-iubire ştiind că este doar un val în conştiinţa colectivă umană. Fără judecată. Viaţa este suficient de scurtă, corpul vostru va muri în cele din urmă, dacă acesta este ceea ce alegeţi amândoi.