Ciclul victimă-agresor este o altă verigă din lanţul înrobirii.
Este atât de grav încât majoritatea oamenilor sunt complet neştiutori că viaţa lor este un ciclu constant de roluri fie de victimă fie de agresor.
Atunci când sunt victime au, desigur, pe cine sau pe ce să dea vina pentru ce li s-a întâmplat, iar ca agresori, au şi ei partea lor de vină de dat şi de primit.
Legată de acest ciclu este energia de „salvator”.
Încă de dinainte de a mă naşte până pe la 35 de ani, am experimentat foarte multă agresiune fizică, emoţională şi psihologică. A fost fin orchestrată şi persistentă. Scopul ei a fost fie să mă înrobească în rolul de agresor sau de victimă, fie să mă elimine. Nu a funcţionat pentru că eu nu m-am identificat niciodată cu niciunul dintre roluri. A fost pur şi simplu experienţă.
Au existat câteva dăţi când durerea a fost atât de insuportabilă încât am decis să mor. Am învăţat două lucruri, unul a fost că sinele meu superior nu mă lăsa să mor şi celălalt a fost că tot ceea ce trebuia să fac era să opresc agresorul fie ieşind eu din situaţie, fie eliminând agresorii din mediul meu. Ceea ce nu era o opţiune, era să mă antrenez în jocul lor fie simţindu-mă victimizată, permiţând astfel agresiunii să continue, fie devenind eu însumi un agresor.
Este codificat în rolurile ciclului victimă-agresor să cauţi sau să îi antrenezi pe alţii în jocul de victimă-agresor, în mod conştient sau neconştient. Dar este doar atat. Un joc. Fără judecată.
Este foarte important, pe măsură ce trecem la noua paradigmă, să ne dăm seama că noi suntem responsabili de experienţa noastră pe planetă şi dincolo de ea. Că noi decidem cu ce suntem de acord şi cu ce nu. La fel sunt şi „victimele” şi „agresorii”.
Multe persoane, când citesc aceasta, gândesc, „dar cum rămâne cu copilul inocent care a fost violat şi omorât? El/ea nu a ales asta!”
Există mai multe niveluri la acest raţionament. Unul este că dacă gândim aşa, afirmăm că un copil nu este o entitate completă, divină, infinită care a ales să vină pe Pământ pentru a avea acea experienţă cu autorul omorului şi violului. Ne declarăm superiori faţă de constructul individual al acelui copil.
Un alt nivel este că trimiţând energia de „victimă” spre acel copil (viu sau mort), consolidăm cuşca „victimizării” din viaţa acelei entităţi, făcând să-i fie mai greu să iasă din acest ciclu. Acelaşi lucru este valabil şi pentru făptaş.
Când ne gândim la cineva ca victimă sau agresor le coborâm nivelul de vibraţie. Verigile înrobirii sunt făcute din „vibraţii joase”.
Un alt nivel este că da, la un anumit nivel noi toţi alegem să venim şi să uităm că suntem nelimitaţi şi divini, şi de asemenea, am fost de acord să venim pe o planetă pe care există o structură victimă-agresor foarte puternică. Urmăriţi doar o emisiune de istorie la televizor şi veţi vedea cât de înrădăcinat în timp şi cât de predominant este acest program pe planetă. Aceasta a consolidat punctul nostru de acord pentru „experimentarea” acestor tipuri de situaţii fie ca participanţi, fie ca „observatori”.
Aceasta înseamnă că dacă vedem oameni angajaţi total în acest ciclu noi nu facem nimic? Nu. Aceşti oameni ne-au apărut în zona conştientă pentru că îşi doresc să iasă din acest ciclu acum. Sunt pregătiţi să-l părăsească. Atât victima cât şi agresorul simt că este de ajuns.
Prin urmare, ne exprimăm dezacordul cu acest ciclu. Nu are loc în noua paradigmă. Oricine doreşte să continue în acel ciclu, poate să meargă în altă parte.
Procesăm toate emoţiile puternice care apar atunci când vedem persoane prinse în acest ciclu şi odată ce aceste emoţii sunt integrate complet în Unitate, ne afirmăm votul:
„victimă/agresor, tu eşti infinit, o fiinţă divină, tu poţi şi eşti capabil să treci într-o experienţă nouă, împuternicită şi să te eliberezi de ciclul victimă/agresor. Iar dacă alegi să nu treci de acest ciclu, nu eşti bine-venit să îl experimentezi în realitatea mea deoarece eu nu sunt de acord cu el.”
Apoi, daţi-vă la o parte şi permiteţi luminii şi iubirii să umple acea persoană/e”.
Dacă ne este mai uşor să spunem „eşti o fiinţă divină” victimei decât agresorului şi cu mult mai uşor să spunem „nu îţi este permis să ai această experienţă aici” agresorului decât victimei, atunci este nevoie să ne procesăm propria „judecată” şi energia de „salvator” asociată pe care este posibil să le avem pe această planetă.
Nu putem avea salvatori dacă nu avem victime şi agresori 🙂
Un alt nivel este că acest ciclu este folosit de „puterile care au fost” pentru a ţine masele înrobite, făcând dificil pentru oamenii obişnuiţi să depăşească propriul sine de victimă sau de agresor.
„Elita” creează conflicte, războaie, „terorişti”, violări de tip gestapo în aeroporturi şi alte locuri şi de asemenea sunt foarte implicaţi în recrutarea de servitori prin intermediul torturii fizice pentru a forţa oamenii să comită acte de agresiune absolută, care înseamnă a lua o viaţă (fie propria viaţă sau a altei persoane).
Perpetuând ciclul şi făcându-l „normal”, consolidează un mediu plin de dramă şi frică, care este foarte pe gustul entităţilor cu nivel de vibraţie joasă.
Prin urmare, ne uităm la elită ca grup, sau ne concentrăm asupra unei persoane şi spunem:
„[Preşedinte Obama] eşti infinit, o fiinţă divină, tu poţi şi eşti capabil să treci într-o experienţă nouă, împuternicită şi să te eliberezi de ciclul victimă/agresor. Iar dacă alegi să nu treci de acest ciclu, nu eşti bine-venit să îl experimentezi în realitatea mea deoarece eu nu sunt de acord cu el.””
Apoi, ne dăm la o parte şi permitem Sursei să se folosească de noi pentru a trimite lumină şi iubire spre acel grup sau persoană.
O întrebare interesantă: când aţi citit numele preşedintelui acolo, l-aţi văzut ca victimă sau ca agresor? Când cineva este adâncit în acest ciclu, îi este greu să vadă unde se termină un rol şi unde începe celălalt.