Durerea și suferința sunt parte din ființa umană. Durerea va apărea atunci cȃnd ne rănim sau pierdem ceva. Aceasta poate fi fizică, emoţională, mentală sau spirituală . Suferința reprezintă atașamentul față de acea durere.
Ca ființe umane am trăit multe vieți și am suferit orice fel de răni, moarte și pierderi, care pot fi posibile aici, pe Pământ. Am avut spiritul distrus de atâtea ori ȋncȃt ar părea imposibil pentru noi să ne mai revenim vreodată din asta.
Cu toate acestea, continuăm.
Există alte ființe care au trăit cicluri complete ale existenței lor ȋn alte universuri. Deși aceste universuri le pot oferi experiențe foarte particulare, ele nu se pot compara cu ceea ce ar putea experimenta pe Pămȃnt. Nu că unele ar fi superioare celorlalte. De fapt, mulți dintre cei care au experimentat cicluri complete aici, pe Pământ, se vor naște în aceste alte universuri să experimenteze viața de acolo.
Când o ființă de vibrație foarte ȋnaltă vine ȋntr-o realitate vibrațională foarte densă, cum ar fi a noastră, el sau ea va sosi cu un anturaj complet cu care va face călătoria. Experiențe sale de aici de pe Pământ vor fi resimțite de întregul grup, toţi învățȃnd cum este să fii om.
O mare parte din timp fiinţa de vibrație ȋnaltă va rămâne conectată la realitatea lui sau a ei ȋn universuri vibrationale ȋnalte, trecȃnd prin viața din această perspectivă. Ei vor observa diferența dintre experiența lor despre ce este viața şi experiența umană foarte clar, dar de cele mai multe ori nu se vor cufunda complet în experiența umană. Persoana respectivă se va simti mereu ca un outsider, diferit și de cele mai multe ori " superior" faţă de restul omenirii.
La un moment dat, persoana ar putea alege să se scufunde complet dar pentru aceasta trebuie să rupă orice contact cu familia și realitatea lor vibraţională ȋnaltă. Ȋntrucȃt că ei nu sunt pregătiţi pentru a supraviețui pe Pământ ca un pămȃntean, persoana va trece de multe ori printr-un ciclu profund și disperat de pierderi și durere.
Chiar este necesar?
Numai dacă persoana dorește să experimenteze ce este cu adevărat dualitatea.
Familia vibraţională a persoanei va simți pierderea la fel de mult ca persoana care a ales să se deconecteze. Ei nu pot face ȋnsă nimic pentru a se reconecta. Nu până când persoana nu este gata să-și extindă percepția din nou la un spectru mai larg, un spectru suficient de larg pentru a cuprinde comunicarea (sub formă prezenței, dragostei, mesajelor) de la familia lor vibrațională.
Cum poate persoana sa-şi lărgească spectrul percepţiei? Se poate întâmpla într-o clipă. Aceasta se face prin a deveni complet și cu totul uman ACUM. Prin experimentarea momentului prezent pe deplin și nealterat de simțurile sale, persoana este imediat conectată la intreaga ei ființă. Inclusiv cea care face parte dintr- o familie de vibrație ȋnaltă .
Dar o mulțime de oameni nu sunt aici din realități vibraţionale ȋnalte. Ei sunt aici ca oameni și au fost oameni pentru o lungă perioadă de timp, mulți dintre ei fiind dependenți de suferință. Acestea din urmă cred că în cazul în care nu suferă nu vor evolua, nu vor aprecia frumusețea și fericirea și nu vor crește.
Cu toate acestea, tot ce trebuie să facă o persoană pentru a aprecia, a fi fericit și a creşte este DE A Fi AICI ACUM și A APRECIA , A FI FERICIT și de A CREŞTE. Simțiți iubirea divină necondiționată, care este esența persoanei și care pur şi simplu experimentează viața.
Ca un schior care coboară muntele,el nu se ține de zăpadă ci alunecă pe ea, nu încearcă să rețină aerul proaspăt şi răcoros care-i atinge pielea, nu se agaţă de copacii care trec ȋn viteză pe lȃngă, nu se așteptă să experimenteze aceste lucruri după ce a terminat de schiat. El pur și simplu le experimentează în prezent. În cazul în care ar încerca să facă orice altceva decât să fie în prezent, nu ar mai experimenta cu adevărat schiatul, va experimenta ceva complet diferit. Va experimenta suferința.
Suferința este agăţarea de ceva de după un eveniment sau incident. Aceasta include așteptarea ca altceva să se întâmple.
Tot ce obţine o persoană din suferință este pur și simplu experiența suferinței. Nimic altceva.
O femeie mi- a cerut recent s-o onorez și să respect calea ei prin suferință dȃndu-mi o lecţie despre cum Maica Tereza, Nelson Mandela și alţi eroi au suferit și cum, dacă acestea nu ar fi suferit, nu ar fi putut duce la capăt munca pe care au aveau de făcut pe Pământ. Ei bine, nu voi onora și respecta calea ei. O voi accepta și înțelege dacă este important pentru ea. Dar, în experiența mea personală, suferința este o pierdere inutilă de timp și energie, doar dacă individul nu doreşte să experimenteze suferința în sine. În acest caz are sens.
După umila mea părere, aș spune că, ȋn loc să suferi, experientează viață ACUM.