Decembrie adesea aduce cu sine un sentiment de singurătate, melancolie, pierdere sau lipsă adulţilor şi chiar şi unora dintre copii.
Aceste sentimente sunt perpetuate de media şi de societate.
De asemenea simţim dorinţa de a dori să împărtăşim, să dăruim şi să avem compasiune pentru cei care nu sunt la fel de „norocoşi” precum noi pe toată perioada sărbătorilor.
Solstiţiul de iarnă/vară (depinzând de unde te afli pe glob) este încărcat cu energiile Gaiei, adormite şi pline de potenţial în Nord şi prosperitate în Sud.
Cum să reacţionăm?
Pe parcursul vieţii mele am avut parte de luni Decembrie pline cu bucurie şi dărnicie, iar altele în care familia noastră nu avea destulă mâncare. Şi eu am simţit regretul de a nu fi în stare să împart acest anotimp cu aceia care au părăsit trupul sau care au dispărut în lume, fără să se mai audă nimic de ei.
Dacă am fi conectaţi la energiile zonale, geografice, dacă sărbătorile nu ar fi fost deturnate de media, comercialism sau religie, aceasta ar fi pur şi simplu vremea să celebrăm darurile anotimpului. Sau poate că nu.
Sentimentul de singurătate este un act de separare. Tristeţea pe care o resimţim din pricina faptului că nu avem pe cineva lângă noi este ceva firesc pentru specia umană. Corpurile noastre au nevoie de contact omenesc şi fiinţa noastră la fel.
Fiinţa noastră. Esenţa noastră de expresie singulară a conştiinţei ca membru a rasei umane este îndepărtată de alţi oameni, precum şi de Sursă. Aceasta NU este o stare naturală pentru noi. Pe măsură ce ne creştem nivelul vibraţional, începem să ne simţim din ce în ce mai puţin singuri, mai puţin despărţiţi, mai puţin dependenţi de acele momente minuscule de contact omenesc şi din ce în ce mai mult în stare să îmbrăţişăm întregul Colectiv Omenesc.
Una dintre uneltele folosite în separarea naostră este Limba. Scrisă şi vorbită, limba nu este firească speciei umane. Aceste cuvinte pe care le citeşti acum nu sunt forma noastră naturală de comunicare. Ele ne separă, ele separă energia şi ideile. Dar, pentru moment, acesta este singurul mod de a comunica idei complexe prin medii la care avem cu toţii access.
Totuşi, noi putem să trecem dincolo de această formă de separare. Douăzeci de minute pe zi minime de meditaţie în linişte reprezintă un instrument foarte, foarte puternic care ne duce dincolo de „limbă” şi spre forma de comunicare nativă nouă. Comunicarea directă cu sursa şi alţii din specia noastră, sau cei înrudiţi nouă.
„Dar eu nu pot medita!” ar putea striga unii dintre noi. Nu este aşa. Dacă această idee apare, faceţi exerciţiul de îndepărtare a programului aflat în secţiunea Tools a acestui site. Şi nu uitaţi de Execrciţiul de Procesare a Fricii. În majoritatea cazirilor, imposibiltiatea de a ne aduce minţile la tăcere vine numai din teamă.
Aşa cum zicea şi Yoda: „Nu! Nu încerca. Faci. Sau nu faci. Nu există a încerca.”
În cele din urmă lucrurile sunt foarte simple. Vrem să depăşim această paradigmă a separării sau nu? Nu există un răspuns corect şi unul greşit, ambele sunt de preţ şi căi onorabile de evoluţie. Pur şi simplu nu mai sunt compatibile.
Aşadar, atunci când ne simţim singuri, să observăm această stare. Nu o judecăm. Nu o analizăm, nu încercăm să o suprimăm sau să o alungăm. Ne uităm la ea şi primim sentimentul, îl lăsăm să crească, simţim recunoştinţă, îi trimetem dragoste şi lumină şi o îmbrăţişăm înapoi în Unitate … o eliberăm.