O să vă spun o povestioară de la unul dintre triburile din nord-vestul Statelor Unite. Povestea este din istoria orală și, deși a fost scrisă într-o carte sau două, nu este foarte cunoscută majorității populației lumii.
Vreau să vă spun această poveste pentru a ilustra că „dorința de a confirma sau infirma existența sau natura lui Sasquatch nu este împărtășită de majoritatea populației rurale/tribale a lumii, ci este într-adevăr o perspectivă „modernă” și îndrăznesc să spun „albă”. Pentru a descrie cuvântul „alb”, din perspectivă indigenă, trebuie să spun că acesta nu se referă neapărat la culoarea pielii, ci la modul de gândire colonial. Pielea unei persoane poate fi neagră, maro, albă sau de orice altă culoare, o persoană poate fi chiar indigenă prin naștere, dar dacă nu face parte dintr-o anumit mod de gândire tribal indigen, atunci persoana este calificată drept „albă”.
Povestea este în felul următor:
A fost o vreme, nu foarte îndepărtată, o vreme despre care își amintesc unii bătrâni că au auzit de la stră-străbunicii lor, când zeii au venit cu navele lor și le-au spus tuturor triburilor să se adune ca să primească „suflete”.
Cele mai multe triburi au fost constrânse și entuziasmate de această perspectivă și s-au adunat în ziua și locul stabilit pentru a-și primi sufletele. Totuși, a existat o excepție, un trib care n-a vrut să aibă nimic de-a face cu „molipsirea” cu un suflet și nu s-a prezentat la locul stabilit. Acest trib se numește „tribul Sasquatch”.
Celelalte triburi au acceptat decizia tribului Sasquatch și au continuat să întrețină cu el același tip de relații pe care le aveau și cu celelalte triburi care au primit suflete. Făceau schimb de bunuri și de leacuri, aveau acorduri și aranjamente referitoare la pescuit, vânătoare și recolte și, în cea mai mare parte, i-au lăsat să-și vadă de treaba lor.
Această poveste este considerată „istorie adevărată” de către triburile care o cunosc.
Legătura mea personală cu ei a început încet, gradual și organic în 2014. Nu au apărut pur și simplu într-o zi să-mi spună „bună ziua”. Nu, și-au luat timp, nu s-au grăbit.
La început, nu am știut că percep o comunicare din partea Sasquatch. Pentru mine, era pur și simplu o comunicare din partea unui grup inteligent din zonă. Însă, încet și sigur, comunicarea a devenit mai clară și a culminat cu momentul în care am văzut pe unul dintre ei în curtea din spatele casei noastre.
După aceasta, eu și Larry am devenit curioși în legătură cu întreg domeniul de cercetări despre Sasquatch.
După câțiva ani, am dat peste un documentar făcut de Todd Standing numit „Discovering Bigfoot” („Descoperindu-l pe Bigfoot”). Acum, motivul pentru care acest film ne-a trezit interesul și conștiența a fost pentru că, în timp ce-l urmăream, mama lui Larry, Deanna, o bătrână înțeleaptă a tribului Makah din NV Statelor Unite, a trecut pe lângă televizor, s-a uitat și a strigat: „Uite! Acela este un Sasquatch! Exact așa arată. Asta este ce am văzut eu în pădure, lângă drum acum câteva săptămâni.”
Cu toate că am văzut un Sasquatch în curtea noastră din spate, nu îi văzusem fața, doar corpul de la piept în jos, cum alerga prin pădure. Umerii și capul îi erau ascunse de ramurile copacilor. De asemenea, am auzit vreo doi dintre ei vorbind rapid într-un soi de păsărească orientală. Am și înregistrat mai multe strigăte prelungi și extrem de puternice.
Desigur că Larry și cu mine am început să fim și mai atenți la documentar, l-am contactat pe Todd și l-am invitat la Rez(ervație) pentru o discuție.
Când a ajuns Todd, localnicii Sasquatch au devenit foarte, foarte interesați de el, în așa măsură încât atunci când Todd a ajuns aici pentru prima oară, au vrut să-l intervieveze. Aveau o mulțime de întrebări pentru el și mi-au cerut permisiunea să-i vorbească prin intermediul meu. Am încredere deplină în tribul local de Sasquatch, așa că am fost de acord. Întrebările lor despre acest bărbat, intențiile lui, intențiile celorlalți membri ai grupului lui și despre ce intenționau să facă cu aceste informații, erau foarte importante pentru Sasquatch. De ce?
Pentru că Sasquatch au limite foarte puternice și doresc să își păstreze izolarea.
După ce Todd a fost de acord cu condițiile lor, i-au dat informații despre unde să meargă și ce să caute. Ei se vor asigura că vor realiza un contact „confortabil” cu el și cu doi dintre cei trei membri ai grupului lui Todd. Pe al treilea membru, i s-a spus lui Todd, îl vor adormi, iar Todd va trebui să nu încerce să-l trezească, căci, în caz contrar Sasquatch vor anula încercarea de a stabili un contact fizic cu el și cu ceilalți doi oameni.
De ce Sasquatch sunt de acord să fie văzuți de unii oameni, dar nu de alții?
În cea mai mare parte a Statelor Unite, Sasquatch au o înțelegere cu colectivul uman de a rămâne în afara conștienței noastre, atâta vreme cât sunt lăsați în pace să-și vadă de viețile lor, netulburați. Totuși, există câțiva oameni cu care sunt extrem de interesați să comunice.
Există anumite persoane pe Pământ care au conexiuni genetice foarte puternice cu Sasquatch. Acești bărbați și femei sunt adesea, dar nu întotdeauna, obsedați de Sasquatch, dar fie că sunt sau nu, Sasquatch sunt obsedați de ei și încearcă în mod repetat să-i contacteze, să fie văzuți, auziți, conectați.
Todd este puțin cam așa. Ori de câte ori anunță că vine în vizită la Rez, Sasquatch din zonă devin foarte entuziasmați de asta: lasă semne, devin disponibili pentru telepatie experiențială și vizite fizice, aparent pentru a-i face cunoscute locuri bune în care el să meargă și să petreacă timp. Și membrii ai tribului Makah, care au de asemenea o conexiune strânsă cu Sasquatch, încep brusc să dea telefoane și să vorbească despre Sasquatch.
Majoritatea oamenilor moderni cer să vadă fotografii și înregistrări video imposibil de infirmat, ceea ce nu mai este o opțiune în era prezentă a tehnologiei deepfake. Sau, și-ar dori un Sasquatch într-o grădină zoologică sau un cadavru pe care să-l poată examina. Adevărul este că Sasquatch nu sunt interesați ca toți oamenii să creadă în existența lor. Ei aleg să îi viziteze și să devină perceptibili și vizibili pentru ceea ce nouă ni se par niște oameni la întâmplare, însă pe măsură ce am ajuns să-i cunosc puțin mai bine, mi se pare că cei care îi văd sau interacționează cu Sasquatch nu sunt deloc la întâmplare. Acești oameni fac parte dintr-un acord de lungă durată cu o comunitate sau trib, sau au demonstrat o abilitate sau afinitate de a susține acel acord de lungă durată de a respecta „limitele ferme și izolarea tribului Sasquatch”.
L-am întrebat pe Todd dacă ar vrea să vorbească cu noi despre experiențele lui cu Sasquatch și cu expediționarii, precum și despre gândurile lui pe marginea acestui articol și a fost de acord. Puteți asculta conversația noastră cu Todd aici: Sasquatch: with Todd Standing and Nature Infused Ash