Unul dintre subiectele pe care le voi discuta la evenimentul Întâlnirea de la începutul lumii din decembrie 2015 este despre şamanii elementali.
Introducere la şamanii elementali
În iulie 2015 eu şi cu Larry (logodnicul meu) am făcut o drumeţie împreună cu câinele nostru Missy, fiul meu Brett (9 ani) şi nepoata şi nepotul lui Larry (10 şi 14 ani). Căutam un loc liniştit pentru că oraşul era plin de oameni (mulţimea de 4 iulie) şi am ajuns să mergem pe un drum care fusese închis de câţiva ani din cauza unei alunecări de teren.
Am condus maşina pe acel drum un timp ce a părut destul de lung, mult mai lung decât ne aşteptam (alunecarea de teren n-ar fi trebuit să fie atât de departe). La puţin timp după ce am intrat pe drum, am început să „văd” (să percep cu ochii minţii şi ca energii subtile) câţiva bărbaţi pe marginea drumului. Erau aproape dezbrăcaţi, cu excepţia acoperământului din jurul mijlocului care avea buzunare şi cârlige, aveau arme, părul lung împletit/încâlcit (închis la culoare), pielea lor era albă, dar decorată şi unii dintre ei aveau bărbi lungi împletite. Arătau destul de tineri, în jur de 20-30 de ani, dar îi percepeam ca antici. Se mişcau prin copaci şi prin stânci urmărindu-ne maşina, super rapid şi foarte aproape de pământ.
În susul drumului am văzut un pârâu, o cascadă şi câteva ochiuri de apă înconjurate de stânci. Larry şi copiii au alergat în susul pârâului. M-au chemat cu toţii să merg şi eu, dar exista o barieră acolo, un semn de intrarea interzisă pe care ştiam că dacă nu l-aş fi respectat, aş fi avut cu siguranţă de suferit. Aşa că am spus că în schimb o să merg înainte pe drum şi am plecat. Larry şi copiii au dispărut în pădure. Aceasta, separarea de grup, este o idee foarte proastă în sălbăticie. După câteva minute mi-am dat seama că a fost o idee proastă şi am început să merg înapoi.
La câteva minute după aceasta a început să mă urmărească o imensă muscă neagră. Arăta foarte ciudat şi şi-a schimbat fizic forma de câteva ori. Atunci am „văzut” unul dintre aceşti bărbaţi: era mai bătrân decât cei pe care-i văzusem înainte şi avea un toiag, nu o armă. Mi-a spus că trebuie să plecăm sau va lua unul dintre copii. I-am văzut pe copiii mai mici căzând în apă, unul dintre ochiurile de apă nu avea fund, aşa că mi-ar înghiţi fiul în „pământ”. I-am spus că eu sunt adultul aici, că eu deţin copiii, ceea ce însemna că fără acordul meu el nu ar putea să îi ia sau să le ia viaţa.Mi-a răspuns că este un adult cu ei şi că el încălca portalul lor sacru, că nu fusese dată nicio permisiune de intrare şi nici nu a fost cerută. I-am spus că Larry nu ştia despre lucrurile acestea, aşa că ar putea să ne păsuiască de data asta. A spus că trebuie să-i spun lui Larry să plece imediat sau va trimite un urs să-l alunge şi să omoare unul dintre copii.
Am cerut îngăduinţă, că Larry şi copiii erau bebeluşi nevinovaţi, nu cunoşteau protocolul sau cum să se poarte în zone care sunt portaluri sacre sau în orice altă zonă. Apoi a dispărut preţ de câteva minute. Când a revenit mi-a spus că trebuie să-l escortez pe Larry şi pe copii în afara zonei lor şi să-l iau pe el (bărbatul elemental) cu mine în satul/casa noastră. Aveam o înţelegere. I-am trimis lui Larry un mesaj insistent să plece imediat de acolo şi i-am trimis şi un mesaj text întrebându-l dacă era departe. Acum ajunsesem deja la maşină, care era acoperită cu muşte şi ţânţari. Drumul era extrem de îngust, cu şanţuri pe ambele părţi, aşa că mi s-a arătat unde să merg pentru a putea întoarce maşina. Larry mi-a răspuns că era pe drumul de întoarcere. Pe când am ajuns înapoi la pârâu, Missy tocmai a apărut, apoi copiii mai mari, apoi Larry şi Brett. Brett şchiopăta rău şi era ud fleaşcă până la piept.
Le-am spus să se urce imediat în maşină, au deschid uşile, dar niciuna dintre muşte sau ţânţari nu au intrat înăuntru. Apoi eu am condus în afara zonei. Larry şi copiii mi-au povestit ce nebunească a fost drumeţia, cu copiii care au căzut în apă, stânci alunecoase şi că a simţit şi un urs în apropiere.Pe drumul de întoarcere spre Neah Bay, eu şi cu şamanul am împărtăşit „conştiinţa”; el era fascinat de Larry care este Makah, şi după câte spunea, ultima oară când au avut de-a face în mod conştient cu un „şaman” Makah (apropo, ei nu folosesc cuvântul „şaman – eu îl folosesc pentru a face povestea mai uşor de înţeles) a fost acum mulţi, mulţi ani. Cred că probabil mai mult de 100 dacă nu 200 de ani.Înainte să îmi dau seama, l-a „revendicat” pe Larry ca al lui.
După ce am ajuns acasă, i-am spus lui Larry partea mea de poveste, ce am perceput şi văzut, şi despre tipul elemental şaman care acum stătea lângă el.
Larry purta o frumoasă brăţară cu mărgele pe care o găsise lângă Ilaria cu câteva zile înainte. Tipul şaman a decis că pentru Larry mărgelele erau super preţioase şi importante. Aşa că i-a făcut un şirag de mărgele, din propria lui colecţie, şi i-a dat-o lui Larry Larry l-a luat. „Căsătoria” era împlinită.
Este ciudat că noi o vedem ca o căsătorie, lui Larry i-a produs confuzie deoarece el înţelege „căsătoria” ca ceva de orientare sexuală şi ca bărbat heterosexual, este între un bărbat şi o femeie. I-am spus că nu era o căsătorie în sensul în care o înţelegem noi, ci era ceva de genul unei revendicări. Nu am înţeles exact ce era decât după câteva zile.
După câteva ore de comunicare telepatică şi senzorială. şamanul ne-a spus că vrea să-l ducem înapoi pe pământul lui. Am crezut că vrea să meargă acasă, aşa că am proiectat drumul de întoarcere. A spus că nu, vrea ca noi să mergem cu maşina nostră. Am înţeles că nu voia să meargă acasă, ci voia să adune mai mulţi de-ai săi pentru a veni aici. Nu am înţeles de ce nu veneau pur şi simplu.Larry mi-a reamintit de uriaşa linie care trece între sat şi zona aceea, unde este o „plajă a morţilor”. Larry a simţit că acei oameni nu puteau trece de linie, dar cumva ar putea treacă dacă i-aş ţine în câmpul meu.
Aşa că am plecat cu maşina înapoi. Locul unde am mers nu era până la capătul drumului, ci la începutul drumului. Erau semne că un urs tocmai fusese acolo cu câteva minute înainte şi a mâncat fructe de pădure. Câţiva şamani elementali au intrat în maşină şi au cerut permisiunea ca să vină şi câţiva războinici. Larry a spus că e în regulă, aşa că vreo 20 de războinici s-au urcat pe acoperiş şi s-au agăţat de laturile maşinii, de partea din faţă şi de cea din spate. Am condus înapoi şi atmosfera era foarte vioaie şi gălăgioasă şi exuberantă, până când brusc s-a transformat într-o linişte mormântală. Când i-am spus asta lui Larry, mi-a răspuns că ne apropiam de linie.
Am simţit cum câmpul meu devine super mare, cuprinzându-i pe toţi cei din maşină şi de pe ea, şi de îndată ce am trecut de linie, câţiva dintre războinici au sărit jos.Mai mulţi s-au dat jos în sat. Am mai condus primprejur pentru că Larry a vrut ca ei să vadă diferite terenuri unde s-ar putea amenaja coliba şamanului, părerea lor fiind că niciunul nu era potrivit, dar că vor scana zona şi ne vor anunţa dacă găsesc un loc bun.
Până am ajuns acasă, numai primul şaman a mai rămas cu noi. „Revendicarea” lui era super-puternică. Niciunul dintre şamanii sau războinicii elementali nu puteau să vorbească direct cu Larry, ci trebuia să treacă prin el. Până acum Larry stabilise deja o comunicare directă cu şamanul.
Doar ca o menţiune: „revendicarea”, am înţeles în cele din urmă, triburile de nativi americani tratau navele spaniole ca şi cum ar fi fost „balene în derivă”, aceasta însemnând că balena este proprietatea aceluia pe a cărui plajă a eşuat balena, iar ceilalţi oameni sau triburi trebuiau să treacă prin „proprietar” pentru a obţine o bucăţică din balenă. În cazul corăbiilor, să trateze şi să facă schimburi comerciale cu corabia spaniolă. Larry era tratat ca o balenă în derivă.
De atunci am aflat că şi alţi localnici i-au văzut. Există şi un raport dintr-un ziar „oficial” care îl menţionează pe unul dintre ei din 2011.
Ei nu fac distincţii de gen între ei, îmbrăcându-se la fel şi arătând foarte asemănător unii cu alţii. Totuşi, şamanul lui Larry era fără îndoială bărbat. (când am pus întrebarea, am primit un răspuns „da” hotărât. Ei sunt practic identici şi deşi ei între ei pot să facă diferenţa, pentru cei din afară bărbaţii şi femeile arată la fel.) Distincţia principală între ei este dacă unul dintre ei este şaman (ceea ce are de-a face cu comunicarea şi conştiinţa) sau războinic (până acum nu am reuşit să determin de ce au nevoie de războinici, dar îi au cu siguranţă).
Pe măsură ce am ne-am cunoscut mai bine, am observat că sunt super calzi şi iubitori. Când mergem în vizită, stau aproape de noi, ne îmbrăţişează frecvent şi ne pupă pe cap (aşa cum ar face cineva cu un copil mic – acesta este modul în care se salută unul pe altul), dar ne tratează ca pe egali. Sunt într-adevăr super entuziasmaţi şi interesaţi de tot ceea ce facem şi, de asemenea, ne împărtăşesc despre cultura lor, despre mâncare, podoabe, despre relaţia lor cu alte fiinţe, inclusiv cu lucrurile pe care noi nu le vedem ca „fiinţe”, cum ar fi „lumina”.
Cu siguranţă că vor face parte din acest eveniment, aşa că este important să fim conştienţi de prezenţa lor, precum şi să ne procesăm orice frică ar putea să ne declanşeze.