Prima conversație despre albumul Larger Earth a pus o întrebare simplă, dar destabilizatoare:
Dar dacă Pământul este deja mai vast decât am fost învățați să îl percepem?
A doua conversație începe cu totul din alt loc.
Începe după momentul de extindere.
După ce bucătăria se simte diferit.
După ce strada pe care ai mers de o mie de ori pare să aibă mai multă profunzime decât ar permite asfaltul.
După ce realizezi că nimic nu s-a schimbat și totuși totul a fost reașezat în liniște.
Partea a doua a podcastului nu încearcă să definească Pământul mai mare, ci stă cu ceea ce se întâmplă după ce percepția și-a lăsat să cadă deja lesa veche.
Unul dintre cele mai ciudate lucruri legate de percepția extinsă este cât de repede devine… normală.
Există adesea așteptarea că trezirea conștiinței vine cu artificii sau măcar cu un monolog interior dramatic. În realitate, tinde să apară ca o cameră suplimentară de care îți dai seama brusc că a făcut dintotdeauna parte din casă. Nu ți se taie respirația de fiecare dată când intri în ea. Pur și simplu începi să o folosești.
Aici mulți oameni simt confuzie.
Cred că experiența „s-a estompat”, când, de fapt, ea s-a integrat. Dintr-odată, ceea ce părea extraordinar devine la fel de firesc ca respirația. Ai trăit înainte ca telefoanele mobile să fie lansate publicului larg? Da, cam așa.
Pământul mai mare nu te îndepărtează de viață. Se țese prin ea. De această parte, partea „conținută”, facturile tot trebuie plătite. Conversațiile continuă să aibă loc. Emailurile încă sosesc. Și totuși, ceva fundamental s-a schimbat în felul în care aceste momente sunt percepute.
Nu transcendență.
Ci alegerea perspectivei.
Aici muzica reintră discret în conversație.
Limbajul excelează la categorizare. Muzica excelează la crearea de conștiență.
Nu trebuie să înțelegi un peisaj sonor pentru a ști unde te așază în interior. Muzica lui Luc Lake nu îl instruiește pe ascultător să se extindă. Ea oferă un mediu de frecvență în care expansiunea este alimentată.
Muzica nu este acolo pentru a te convinge de ceva, ci pentru a-ți oferi spațiul să îți reamintești.
Conversația continuă în partea a doua a podcastului, unde aceste idei sunt lăsate să respire, să se suprapună și, uneori, să se contrazică în moduri utile.
Ești invitat. Ușa este deschisă. Ține de tine să pășești dincolo de prag.
Urmărește întregul podcast