Mulţi dintre noi asociază cuvântul „manifestare” cu filmul „Secretul”. Acest film a avut un succes enorm deoarece a atins un adevăr de bază, ceva ce noi toţi ştim că este adevărat, dar la care ni s-a refuzat accesul: că suntem fiinţe divine care îşi pot manifesta propria realitate.
Pe măsură ce lucrăm la ascensiunea personală, un efect secundar este că realitatea devine mult mai flexibilă. Este posibil ca la început să facem puţin pe nebunii şi să ne îndreptăm spre bogăţii materiale fabuloase, să manifestăm partenerul romantic perfect sau corpul perfect.
Apoi, ne îndreptăm spre manifestări mai interesante şi uimitoare.
Cele trei dorinţe care predomină în majoritatea vieţilor noastre sunt bogăţia, sănătatea şi dragostea. Apoi ne îndreptăm spre lucruri precum capacităţi extrasenzoriale, conştiinţă extinsă, iluminare şi ascensiune, dar toate acestea au la bază o vibraţie: aceea de a dori să fim fericiţi.
Pentru mulţi oameni arta de a manifesta nu a funcţionat. Ei sunt în continuare săraci, nesănătoşi, singuri (şi nu-şi doresc asta), urâţi, fără capacităţi extrasenzoriale, orbi şi deconectaţi de la Sursă.
Prin urmare, au apărut multe cărţi scrise de mulţi guru de dezvoltare personală despre „veriga lipsă” sau despre „secretul din spatele secretului” pentru a face „Secretul” să funcţioneze.
Motivul pentru care pentru o persoană funcţionează şi pentru alta nu, este foarte simplu. Una îşi bazează metodele de manifestare pe frică şi nevoie, iar alta pe lumină, fericire şi iubire. Cu alte cuvinte, se aliniază cu misiunea lor pe această planetă, cu sinele lor superior.
Este o simplă schimbare de vibraţie, asta este totul. Deci, cum se leagă asta de ascensiune?
Pe măsură ce persoana progresează pe drumul spre ascensiune, trece de la o vibraţie joasă la una mai înaltă. Practic, se deplasează de la frică, furie şi suferinţă spre iubire, pace şi fericire.
Însă, aceşti paşi nu se întâmplă toţi deodată, astfel, de exemplu, la un anumit moment persoana va fi mult mai sus decât atunci când a început, nu-i va mai fi frică să fie săracă, dar va avea în continuare o frică imensă de a îmbătrâni singură. Dacă, în acelaşi timp, lucrează activ la manifestarea vieţii lor ideale, aceasta poate fi un pic cam ca atunci când conduci un Ferrari şi nu ştii cum să foloseşti schimbătorul de viteze manual.
Pe măsură ce persoana progresează cu exerciţiile de manifestare, capacitatea ei de a-şi manifesta viaţa ideală creşte şi aici este problema: deoarece, dacă nu şi-a rezolvat temerile în întregime, ea îşi va manifesta şi coşmarurile.
Din nou, pe măsură ce lucrăm la propria ascensiune, capacitatea noastră de manifestare creşte.
Cea mai sigură şi mai rapidă cale către manifestare este să ne concentrăm toate eforturile către ascensiune. Prin urmare, în loc să vizualizăm, să simţim şi să ne îndreptăm spre bogăţie, iubire şi sănătate, începem prin a ne procesa temeinic frica, furia şi nevoile şi după o sesiune zilnică de procesare, petrecem câteva minute în beatitudinea Iubirii Divine.
Va veni o vreme când nu vom mai fi înspăimântaţi, furioşi sau plini de nevoi. Când vine acel moment, ne cufundăm în vizualizarea şi savurarea vieţii noastre perfecte şi urmărim cu uimire cum se materializează în jurul nostru.
Pentru a afla în ce stadiu eşti, urmăreşte dacă apare vreo rezistenţă atunci când citeşti următoarele propoziţii.
• Vreau să îmbătrânesc singur.
• Sunt fericit cu greutatea mea.
• Nu-mi pasă dacă corpul meu este sănătos sau nu.
• Nu am nevoie de bogăţie.
Dacă oricare dintre cele de mai sus te-a făcut să tresari, găseşte acea tresărire în corpul fizic şi urmăreşte linia energetică până la sursa ei. Procesează frica, furia sau nevoia pe care o găseşti acolo. Dacă găseşti o rezistenţă la ultima instrucţiune este pentru că nu eşti pregătit să renunţi la condiţiile tale de fericire. Procesează şi asta 🙂
După cum se vede, nu eliminăm „dorinţa”. Care ar fi sensul unei experienţe fizice fără bucuria unei realităţi magnifice? Şi asta este cheia. Dacă avem nevoie,ne este teamă sau refuzăm să renunţăm la „visele” care credem noi că ne vor face fericiţi, nu vom putea să fim niciodată cu adevărat fericiţi, iar manifestarea va fi un marş forţat lung şi dureros. Pe când dacă renunţăm la ele, s-ar putea chiar să le primim. Însă aici apare „dar”: primim lucrurile pe care nu le-am visat vreodată sau nu le-am crezut vreodată posibile, inclusiv un nivel de fericire necunoscut majorităţii oamenilor în viaţă în prezent.
Aici se află un exerciţiu bun pentru procesarea fricii.