Mulţi dintre noi nu prea avem tragere de inimă să procesăm sau să eliberăm mânia. Aceasta pentru că mânia este aşa o sursă puternică de energie defensivă pe care credem că dacă o pierdem, nu vom mai putea să ne apărăm pe noi înşine sau pe alţii. În plus, din moment ce a fost folosită cu succes pentru a scoate oamenii din depresie sau din relaţii abuzive, trebuie să fie bună, nu?
În realitate mânia este efectiv doar cu o treaptă mai sus decât frica. Este o nuanţă a energiei fricii, care este elementul pe care este construit întunericul. De fapt, este extrem de distructivă atât pentru noi cât şi pentru cei din jurul nostru.
Prin urmare, există două lucruri cu care trebuie să ne împăcăm: primul este că dacă îndepărtăm mânia nu vom deveni vulnerabili şi al doilea este că nu avem nevoie de mânie pentru a acţiona conform convingerilor noastre.
De multe ori, mânia este cea care ne va propulsa să facem ceva pentru a opri un război, de exemplu. Şi adeseori numai mânia este cea pe care cei ce încearcă să ne intimideze sau să ne calce pe bătături o aud şi o înţeleg cu adevărat şi astfel se opresc din ce fac. Şi asta este un lucru bun. Însă, odată ce suntem împuterniciţi, nu avem nevoie de mânie pentru a face aceste lucruri, pentru că avem instrumente mai bune.
Mânia ne poate face să ne pierdem cumpătul şi când ne pierdem cumpătul îi putem răni pe ceilalţi fie la nivel emoţional, psihic sau fizic.
Verbul „temper” (a tempera, potoli, calma) a fost împrumutat în engleza veche din latină „temperâre” „a amesteca”. Se pare că aceasta însemna la origini „a amesteca în proporţii corespunzătoare” (word-origins.com)
Ne pierdem măsura lucrurilor, echilibrul.
De la cea mai fragedă vârstă suntem învăţaţi să ne controlăm pornirile. Să ne supunem şi să ne suprimăm furia. Acest lucru este de asemenea negativ. O parte din procesul de a deveni liber este să recunoaştem şi să ne exprimăm furia faţă de viaţa noastră, de soartă, de situaţie şi de oamenii care ne-au rănit sau ne-au respins.
Totuşi emoţia, ca şi frica, este distructivă. Dacă este oprimată, ne prinde în mrejele ei şi poate izbucni în orice moment.
În ascensiune, ne ţine ferm într-o vibraţie joasă.
Acesta este un subiect foarte interesant. Mulţi oameni m-au întrebat cum să-şi crească percepţia ghizilor, sinelui superior, îngerilor sau cum să comunice cu fiinţe de lumină din alte dimensiuni sau cu extratereştrii. Avem foarte multe feluri de a explica acest fenomen, dar întrebarea rămâne aceeaşi. Cum să ne creştem percepţia lor, cum să facem să fie mai uşor pentru ei să ne contacteze. Ei bine, există două blocaje fundamentale care opresc aceste fiinţe să se apropie de noi, unul este FRICA şi al doilea este MÂNIA.
Da, este nevoie de mai mult decât de capacităţi extrasenzoriale pentru a contacta aceste fiinţe. Desigur, ei reuşesc totuşi să comunice până la urmă, prin vise, sincronicităţi şi alte metode, dar este dificil şi pentru ei şi pentru noi. O persoană cu capacităţi extrasenzoriale puternice poate într-adevăr să contacteze aceste fiinţe mai uşor, dar vă imaginaţi doar ce ar putea face fără aceste blocaje în cale? În primul rând n-ar mai fi pisălogiţi, amăgiţi sau îmbolnăviţi de fiinţele negative.
Am dedicat o parte semnificativă a acestui website pentru a disemina importanţa procesării fricii. Şi aceasta este încă cea mai importantă misiune aici pe Pământ, să ajut cât mai mulţi oameni posibil să înceapă şi să proceseze cu succes fricile lor.
Acum, urmează partea a doua, cea a procesării mâniei.
Aşa că, dacă eşti hotărât, te rog să urmezi o metodă de procesare a mâniei. Cea pe care o utilizez eu este foarte simplă şi este identică cu cea pentru procesarea fricii:
Respiră profund de trei ori
Închide ochii
Scanează-ţi corpul în căutarea mâniei
După ce o găseşti în corp, observ-o.
Nu o analiza, nu-i găsi justificări, validări sau amintiri, observ-o pur şi simplu.
Acum, lasă-o să crească, permite-i să ajungă imensă, mai mare decât casa în care eşti, decât lumea, hai să vedem dacă poate deveni la fel de mare cât universul.
Permite oricăror amintiri, cuvinte, situaţii sau imagini să se exprime şi eliberează-le, iar dacă vreuna rămâne şi te face să devii sentimental, spune pur şi simplu „îţi mulţumesc amintire/viziune/cuvânt/emoţie”
Apoi, umple mânia cu lumină şi iubire.
Clăteşte şi repetă.
Aici se află exerciţiul de procesare a fricii pe care îl folosesc eu.
Este posibil să dureze o vreme, zile, săptămâni, sau chiar luni, dar nu te îngrijora,continuă să lucrezi la asta atât cât este necesar. Fiecare sesiune contează nu numai pentru tine, ci şi pentru întregul colectiv uman.
Uneori mânia se va transforma în frică, alteori în durere, dar continuă, întâmpină cu deschidere noua manifestare şi finalizează procesul.