Unul dintre lucrurile pe care oamenii mi le spun cel mai des este că ceea ce respectă la mine este faptul că fac ceea ce spun. Că viaţa mea personală nu este numai deschisă şi transparentă, ci reflectă perfect învăţătura pe care o transmit. Eu folosesc instrumentele pe care le-am dezvoltat şi/sau „încărcat” de la Sursa noastră comună şi le integrez în viaţa mea de zi cu zi.
Atunci când ajung la o descoperire personală, este ceva ce s-a concretizat cu ajutorul direct al instrumentelor dezvoltate sau „încărcate”. Acesta este modul în care ştiu că funcţionează: le folosesc eu însămi!
Pe 24 decembrie 2014 am publicat cel mai recent roman al meu, „Interviu cu un asasin paranormal”. În timp ce scriam romanul şi în paralel cu finalul lui, am aflat că un prieten apropiat era de fapt partenerul meu de viaţă. Viaţa mea s-a schimbat complet de atunci, în mai bine.
Aceasta nu s-a întâmplat peste noapte, sau pur şi simplu pentru că am scris romanul, sau doar pentru că l-am văzut în cele din urmă. Romanul a fost numai manifestarea fizică a unei schimbări care a început în 2010, când am acceptat să devin persoană publică şi să devin vocea de împuternicire pentru specia noastră umană.
În 2010 am adus în conştiinţa noastră colectivă Cursul Ascension101. Acesta este o fundaţie extraordinară pentru oricine doreşte să îşi asume puterea personală, să se trezească pe deplin, sau care are doar nevoie de un curs de reîmprospătare pentru a se realinia după zeci de ani de practică spirituală. De atunci am reluat personal cursul de mai multe ori. De fiecare dată am trăit o creştere, o înţelegere mai profundă, iar viaţa mea devine din ce în ce mai uşoară. Aceasta a adus schimbări uriaşe în viaţa mea şi, de asemenea, mi-a dat puterea şi energia de care aveam nevoie pentru a fi o persoană publică. Eu sunt o singuratică prin natura mea, o persoană foarte retrasă şi prefer să observ mai degrabă decât să fiu observată, prefer să ascult mai degrabă decât să fiu ascultată. Cursul mi-a oferit legătura de care aveam nevoie cu toate aspectele mele ce aveau nevoie de consolidare şi vindecare.
Dar cum rămâne cu viaţa mea personală? Cum rămâne cu dragostea?
Ani la rândul am tot fost întrebată despre suflete pereche, sex, iubire şi relaţii în sute de e-mailuri şi mesaje pe Facebook.
Aşa că în 2013 am creat Cursul Sex, Iubire şi Suflete Pereche în noua paradigmă. Chiar dacă eu personal nu aveam prea mare interes în a-mi găsi un partener perfect, Sinele meu Superior avea alte planuri. Aşa cum fac întotdeauna, am urmat şi eu cursul. A fost într-adevăr chiar uimitor să văd cum toate informaţiile s-au potrivit în viaţa mea personală; ce sisteme de convingeri purtam cu mine, ce blocaje şi paravane de protecţie existau în relaţia complet satisfăcătoare pe care o aveam şi cât de oarbă eram la existenţa bărbaţilor care erau parteneri perfecţi pentru mine, precum şi modul şi motivul pentru care se întâmplau acestea.
Datorită naturii romanului Interviu cu un asasin paranormal, chiar înainte de a începe să-l scriu, am parcurs din nou în 2014 cursul despre Sex, Iubire şi Suflete Pereche.
La acel moment, în viaţa mea personală lucrurile se destrămau. Mi se ceruse de către Sursă, Gaia, Conştiinţa Colectivă Umană, să rămân, să locuiesc şi să lucrez în California timp de mulţi ani, însă la începutul anului 2014 mi s-a cerut să plec. De fapt au insistat foarte mult să plec! Însă până atunci locuisem deja în California de aproape 10 ani, aveam o viaţă acolo. Doi dintre copiii mei locuiesc acolo, fostul meu soţ şi prieten apropiat locuieşte acolo. Prin urmare, am amânat mutarea. Rezultatul a fost că am devenit extrem de bolnavă luni de zile. Au fost şi vreo două situaţii limită când era cât pe ce să nu o scot la capăt.
Dar am rămas!
În septembrie 2014 am avut ocazia să petrec câteva ore cu un vechi prieten. Un bărbat care locuia sus de tot, chiar în vârful statului Washington şi prin urmare nu ajungeam să ne întâlnim foarte des. Ne întâlnisem iniţial în 2011 la unul dintre evenimentele mele publice. Pe atunci el era foarte activ în majoritatea evenimentelor, făcea voluntariat, ajuta şi chiar a organizat câteva evenimente. Am devenit colaboratori la câteva proiecte şi ieşeam adeseori împreună cu prieteni. Îmi era ca un frate, sau ca una dintre fete. Complet invizibil ca bărbat sau ca posibil partener. De fapt, însuşi gândul era atât de ridicol încât atunci când cineva l-a verbalizat în cele din urmă, după petrecerea zilei de naştere a unui prieten (ei credeau că suntem iubiţi în secret), am crezut că este hilar şi de asemenea imposibil.
În mod normal după ce el pleca din California îmi ieşea şi din sfera mea de atenţie. Când era plecat, era plecat cu totul. Şi nu-mi apărea în câmpul de atenţie până ce nu-mi trimitea un mesaj text sau un mesaj pe Facebook. Însă de această dată, de această dată nu numai că vizita lui a fost diferită (am observat două lucruri: unul – că era bărbat şi celălalt – că era extrem de chipeş), dar după ce a plecat, mi-a trimis un flux continuu de mesaje text, ceea ce a însemnat că nu mi-a dispărut din sfera conştientă.
A doua zi după ce a plecat, m-am uitat la toate mesajele de pe telefon şi mi-am dat seama că discuţia noastră nu era încheiată. Conversaţia noastră trebuia să aibă loc şi să fie finalizată… În tot acest timp, eu scriam romanul Interviu cu un asasin paranormal.
Ca să scurtăm povestea, au izbucnit nişte incendii serioase care au înghiţit zonele din jurul oraşului Sacramento unde locuiam. Problema mea cu astmul s-a activat şi n-am mai reuşit să amân plecarea din California. Mi-am încărcat maşina, câinele şi am plecat spre nord-vest, spre coastă. El mi-a sugerat să merg până unde locuieşte el pentru că aerul este curat, mai rece şi este înconjurat de ocean.
Desigur că am simţit o rezistenţă uriaşă în a face asta! Prin urmare, l-am invitat în schimb să vină cu mine în turneul european din noiembrie 2014. Să călătoreşti împreună cu cineva este adeseori un mod minunat să-l cunoşti rapid. Să-l cunoşti cu adevărat. Când împarţi cu cineva spaţii mici 24 de ore pe zi 7 zile pe săptămână, dacă e ceva de ieşit la suprafaţă, va ieşi cu siguranţă. În plus, evenimentele mele publice sunt încărcate cu o energie de vibraţie foarte înaltă, nimic întunecat nu se poate ascunde!
Acum este februarie 2015 şi ne-am mutat împreună… pe o casă-barcă. O altă surpriză uimitoare este că dintre cele mai dragi vise ale mele era să locuiesc pe o casă-barcă pe mare. Un vis la care de fapt renunţasem. Când am încercat să închiriem o casă, orice casă, am descoperit blocaje de-a dreptul ciudate care ieşeau la suprafaţă. Ne-am dat seama că nu căutam ceea ce trebuia. Apoi, mama lui mi-a spus, „ de ce nu o casă-barcă?” Şi m-am gândit.. wow, acesta este unul dintre visele mele din totdeauna. Aşa că l-am întrebat dacă doreşte să locuiască pe o barcă. Şi ghici ce! Acesta era şi visul lui de o viaţă… era de aşteptat.
Acum scriu un nou roman, unul care explorează şi exprimă cine şi ce este el, şi călătoriile pe care le-am parcurs pentru a ajunge unul în braţele celuilalt. Eu sunt aici pentru prima dată ca fiinţă într-un timp şi spaţiu. El este aici de când există timpul şi spaţiul.
Dacă faceţi parte din platforma walkwithmenow.com, ştiţi cine este. Dacă nu, atunci va trebui să aşteptaţi până când se va hotărî să se facă cunoscut public. Nu este un lucru uşor de făcut 😉