Vreau să împărtășesc experiența mea cu banii. Am împărtășit povestea asta prima oară pe forumul meu de discuții de la walkwithmenow.com. Tema conversației era despre ce să facem în legătură cu pensia: o planificăm și suntem acoperiți sau nu facem nimic?
Ca răspuns, am vorbit despre relația mea personală cu banii și am împărtășit gândurile mele legate de retragerea din activitate. Iată-le aici:
Când eram foarte tânără, adică super tânără, trebuie că am auzit o conversație cu ton îngrijorat despre bani. Nu-mi mai amintesc ce era, dar cu siguranță m-a făcut să mă simt nesigură și vulnerabilă, ca și cum trebuia să-i dau de capăt în viața asta sau voi muri.
În timp ce contemplam acest subiect, am primit un mesaj foarte clar de la Gaia care spunea: „Să nu îți faci griji legat de bani, mâncare, adăpost sau orice altceva legat de supraviețuire. Eu voi avea grijă de toate acestea pentru tine. Întotdeauna.”
M-am gândit „Ok” și nu mi-am mai făcut griji de atunci.
Noi locuiam în Argentina după ce avusese loc lovitura de stat militară din Chile și avusese loc o lovitură de stat și în Argentina. Nu aveam bani de mâncare. Trăiam fără mâncare zile la rând, de multe ori. Totuși, modul în care „mi s-a purtat de grijă” a fost să nu mi se facă foame. Nu știu exact cum a funcționat, probabil un soi de respirianism, ideea e că nu-mi era foame și nu slăbeam și nici nu mă simțeam în niciun fel lipsită de ceva.
Mama mea dispăruse și sora mea mai mare (care avea 14 ani la vremea aceea) rămăsese să se îngrijească de noi. A reușit să facă rost de niște mălai de la cineva și îl gătea în fiecare zi și ne hrănea pe mine și pe fratele meu (și pe ea). Îl gustam, nu-mi plăcea și refuzam să-l mănânc. Asta o supăra foarte mult pe sora mea pentru că la vremea respectivă eu aveam 7 ani și aveam nevoie să mănânc (în mintea ei). I-am spus că vreau pâine proaspătă și friptură. Acela era singurul lucru pe care l-aș fi mâncat.
Câteva zile mai târziu, sora mea a venit acasă cu o pungă plină cu pâine proaspătă și câteva bucăți mari de friptură. Am dat din cap aprobator când le-am văzut. Le-a gătit și le-am mâncat pe toate împreună.
Ne-a povestit cum niște oameni oarecare au venit la ea (își găsise o slujbă să șteargă mesele la un bar) și i-au dat pungile cu pâine, iar un bărbat a venit la ea și i-a dat o pungă cu bucăți mari de friptură. Nu-mi mai amintesc dacă îi cunoștea pe acei oameni sau nu, dar după aceea situația noastră s-a îmbunătățit, mama a venit înapoi și am avut mâncare în fiecare zi.
Într-o altă săptămână, treceam pe lângă un magazin și am văzut o prăjitură cu frișcă. Mie îmi plac enorm prăjiturile de vară cu fructe și frișcă, așa că m-am uitat la ea și pentru prima oară de foarte multă vreme mi s-a făcut foame. Nu o foame obișnuită, doar foame de prăjitură. Dar, prăjitura costa, să zicem, 5 dolari felia, iar eu nu aveam niciun ban. Așa că am continuat să merg, doar ca să găsesc o hârtie de 5 dolari pe jos, pe trotuar. Am ridicat bancnota și am știut că era a mea pentru prăjitură. Am spus multumesc, Gaia și am fugit înapoi la magazin. Am cumpărat și am mâncat prăjitura.
Ziua următoare mama mea a fost foarte furioasă pentru că proprietarul magazinului îi dăduse mâncare pe credit și acum voia să i se plătească creditul pentru că fiica ei a avut destui bani ca să cumpere prăjitură. A fost de asemenea supărată și pentru că nu am împărțit prăjitura cu restul familiei și am mâncat-o singură pe toată. Oricât am încercat să îi explic că banii și prăjitura fuseseră doar pentru mine, explicațiile mele nu au ajuns până la ea.
Mai târziu în viață, mi s-a întâmplat să mă surprind îngrijorată în legătură cu banii, dar de îndată ce urmăream energia până la sursa ei, descopeream că era vorba de cineva apropiat mie care vorbea despre temerile legate de bani, de mine și de copii, că vom muri de foame cât de curând.
Am învățat să eliberez această frică de îndată ce apărea. Știu cu siguranță că toate limitările financiare sunt bazate pe propriile noastre limite și nu se datorează circumstanțelor exterioare. Unele dintre cele mai mari averi s-au făcut în perioadele de recesiune.
În ceea ce privește planurile mele pentru vârsta a treia, am afirmat întotdeauna că dacă lucrurile încep să se înrăutățească într-atât încât să nu mai am adăpost, mâncare sau sănătate, atunci nu intenționez să mă mai joc aici. Plec. Iar oamenii din jurul meu va trebui să se descurce. Nu mă pot vedea fără să lucrez, pentru că munca mea îmi aduce foarte multă bucurie. În cazul în care mă îmbolnăvesc atât de tare încât să nu mai pot lucra și nu există nimic sau nimeni care să aibă grijă de mine, atunci este timpul de la-revedere pentru mine. Și fac această afirmație nu pentru a arăta că aș renunța sau că aș manifesta o viață în care nimeni nu m-ar sprijini la bătrânețe, ci pentru a ilustra că asta nu este în niciun caz o posibilitate.
Întreaga mea viață a fost susținută de Gaia și de Conștiința colectivă umană.
Exercițiul de reconectare cu spiritul banilor a apărut pentru că am văzut că oamenii nu au această conexiune. De asemenea, înțeleg în totalitate că legătura mea cu oameni care au conexiuni nesănătoase cu banii mă poate limita. Dacă, de exemplu, m-aș fi uitat la acea prăjitură din vitrina magazinului de când eram copil și m-aș fi gândit, „oh, o să o împart cu mama și frații mei”, nu aș fi primit banii pentru ea. De ce? Pentru că mama mea rula un mare program de victimă, iar sora mea mai mare avea un mare program de salvator. Fratele meu este încă în programul de sarăcie.
Ca răspuns la întrebarea referitoare la retragerea din activitate, investiți în fonduri de pensii dacă vă simțiți confortabil cu asta, dar nu intrați în asta cu programe de frică. Dacă vă uitați cu anticipație la o vacanță care să înceapă odată ce ajungeți la 65 de ani, atunci dați-i drumul! Faceți cercetările necesare și investiți.
„A avea grijă de cineva” versus „a fi îngrijit de cineva”, ambele variante trebuie să fie curățate și eliberate. Corpurile au în mod natural grijă și îngrijesc alte corpuri. Multe culturi integrează asta în normele lor sociale. Alte culturi, însă, o trimit pe bunica să fie mâncată de urși după ce rămâne fără dinți și nu mai poate mesteca.
Larry a scris:
Mă întreb dacă poți să dezvolți puțin în legătură cu modul în care limitările altor oameni ar putea avea un impact asupra promisiunilor de la Gaia. Ea a oferit atunci friptură și pâine nu doar ca „rații de supraviețuire” de la mălai, în ciuda fraților tăi, prin urmare, mă întreb de ce nu și prăjitura? Cred că sunt mai multe aspecte de privit aici.
Oh, da. Vezi, pentru mine era perfect în regulă să nu mănânc. De fapt, după cum știi, preferam asta. Totuși, sora mea suferea de o mare anxietate și stres pentru că eu refuzam să mănânc zi după zi, așa că i-am oferit o portiță de scăpare. Voi mânca doar pâine și friptură. BUM, pâinea și friptura au apărut și nu doar pentru mine, ci pentru toată lumea pentru că așa funcționează ea, unul pentru toți și toți pentru unul. „Magia” evenimentului nu i-a scăpat și a fost ceva care a făcut-o fericită: eu am mâncat.
Larry a scris:
De asemenea, ai putea să te uiți și să explici scopul cu care spui lucruri de genul: „În ceea ce privește planurile mele pentru vârsta a treia, am afirmat întotdeauna că dacă lucrurile încep să se înrăutățească într-atât încât să nu mai am adăpost, mâncare sau sănătate, atunci nu intenționez să mă mai joc aici. Plec. Iar oamenii din jurul meu va trebui să se descurce.”
„În cazul în care mă îmbolnăvesc atât de tare încât să nu mai pot lucra și nu există nimic sau nimeni care să aibă grijă de mine, atunci este timpul de la-revedere pentru mine.”
Pentru că mi se pare că atunci când Gaia a spus întotdeauna, asta înseamnă întotdeauna. Iar când este vremea de plecare motivul nu va fi de înfometare, expunere fără adăpost sau pentru că nu are nimeni grijă de tine… ci va fi pentru că ceva mai bun, o oportunitate mai interesantă sau un loc sau un timp care dorește frecvența ta a primit un răspuns pozitiv.
Da, ai înțeles exact. Exact asta este ce voiam să spun. Sunt îngrijită, iar dacă există cea mai mică îndoială și lucrurile o iau la vale, eu nu mă mai joc, prin urmare singura opțiune este ca lucurile să rămână bune. Este un mod de a spune, „mda, nu am de gând să joc jocul ăsta, așa că nici măcar nu te mai deranja.” Singura opțiune și singura realitate este că sunt susținută întotdeauna.
Când pășesc în afara acestei cunoașteri, a conexiunii și a sentimentului de susținere din partea Gaiei, atunci intru în bucluc. Dar în cea mai mare parte sunt limitată de cei cu care sunt asociată din punct de vedere financiar. Încerc să le spun sau să îi învăț ce să facă pentru ca să nu se auto-limiteze, dar, o, doamne!, ce se mai opun. Par întotdeauna să aibă răspunsurile corecte și să aibă „dreptate”, dar în realitate sunt foarte limitați și blocați în programe vechi.
Unul dintre lucrurile de ținut minte despre mine este că eu nu fac comentarii și nu spun „adevăruri” pentru a arăta că cealaltă persoană a greșit, însă adeseori, cealaltă persoană devine defensivă și își argumentează „dreptatea” chiar dacă în realitate în viața ei există probleme și blocaje. Și viața mea are probleme și blocaje, în multe domenii. Niciunul dintre noi nu este omnipotent aici. Însă când vine vorba despre finanțe, atâta vreme cât am încredere că Gaia și Conștiința colectivă umană mă susțin, totul este bine.
Referitor la cum ne limitează ceilalți, eu am fost limitată financiar de apropiații mei de multe ori în viață. Și văd asta cum se întâmplă și oamenilor din jurul meu. De exemplu, mă gândesc „vreau un milion de dolari”. Acum, gândește-te la toate rudele și prietenii cărora le vei oferi bani, case și mașini și cât de mult. Acum, nu este vorba despre faptul că tu devii milionar, ci de o mulțime de alți oameni care se vor îmbogăți. Dacă ei rulează programe de sărăcie, sau programe de limitare financiară (să zicem, de exemplu, că unul dintre ei vrea să facă avere numai din arta lui), atunci, ghici ce, nu vei primi acel milion de dolari. Nu este vorba despre tine, este grupul pe care l-ai creat și care nu este pregătit pentru asta. Uneori ne limităm punând condiții pe banii pe care îi dăm altora. „Ok, bunicule, îți voi da un milion de dolari numai dacă n-o să-i cheltui pe jocuri de noroc. Poți să îi folosești doar ca să îți plătești datoriile și să-ți achiți ipoteca pe casă.” Această condiție este foarte limitativă și de asemenea încalcă alegerile pe care bunicul le-a făcut cu privire la experiențele la care a lucrat întreaga lui viață. Ce poate să funcționeze, uneori, este să elimini orice condiție pe care o ai legat de modul în care acei oameni vor cheltui banii pe care tu îi vei da.
Cum este asta legat de planificarea pentru bătrânețe? Ei bine, suntem o comunitate. Cine are de-a face cu averea și bătrânețea? Ilie a menționat o soție și copiii. De ce ar fi superior programul de „a-i întreține pentru totdeauna” față de „a mă întreține pe mine” sau chiar programul de „a fi sărac”?
Ne putem gândi că dacă apar copiii în viața noastră, ei deja au fost de acord cu anumite experiențe, inclusiv o pereche de părinți foarte confortabili cu vârsta lor înaintată. Dar, asta nu este întotdeauna adevărat. Fiecare copil vine cu propriul set de țeluri în viață și de trăsături de personalitate. Nimeni nu se gândește că boțul lor de bucurie va ajunge următorul Hitler, dar se întâmplă.
În esență, nu ne putem baza deciziile de fericire pe alții, inclusiv pe copiii noștri. După cum a spus cineva deja, fii tu însuți fericit și toate lucrurile se vor așeza la locul lor. În primul rând, ieșiți din frică.
Prin urmare, dacă sunteți îngrijorați de ieșirea la pensie, primul pas este procesarea îngrijorării. Folosiți exercițiul de procesare a fricii pentru îngrijorare, apoi, dacă apar propoziții clare în timp ce faceți exercițiul de procesare, folosiți exercițiul de îndepărtare a paravanelor de protecție pe acele propoziții. Țineți minte să nu faceți mai mult de 20 de minute de procesare pe zi! În cazul în care au trecut 20 de minute și nu ați terminat procesarea, faceți pauză și așteptați până a doua zi. Vă opriți, spuneți subiectului „ok, te voi infuza cu energia sursei acum și voi reveni mâine”. Apoi, imaginați-vă sau afirmați că energia pură a sursei infuzează subiectul complet, apoi imaginați-vă îmbrățișând subiectul, acceptându-l în întregime și afirmați că veți continua mâine. Deschideți ochii și continuați-vă ziua.
După ce fricile au dispărut, sunteți liberi să luați deciziile și să faceți investițiile pentru viitor care sunt pline de potențial și de fericire.
Această conversație a continuat la Academia WWMN în Sesiunea lunară live. Am creat patru video-uri în care discutăm pe larg dinamica de grup în timpul manifestării pe care le puteți găsi pe canalul meu de youtube aici.