Podcastul din această săptămână aprofundează exact această conversație, despre cum plandemia este manifestarea fizică a separării în realitate, în urma alegerii pe care am făcut-o în 2011.
Înainte de 2011 noi, ca specie pe planeta Pământ, urmam un curs de evoluție care presupunea că noi cu toții vom ieși din jocul de frecvență joasă de tip putere asupra celorlalți și vom începe să ne reamintim cine și ce suntem, să ne reamintim capacitățile și abilitățile de manifestare instantanee a realității și să experimentăm o expansiune imensă atât în conștiență cât și în conectarea cu restul universului. Orizonturile noastre urmau să fie împinse spre stele, iar conexiunea cu frații noștri din univers restabilită.
Însă, în 2011 a avut loc un vot pe Pământ la care au participat toate ființele care au decis inițial să joace jocul de separare și suferință al puterii asupra celorlalți. Votul a fost inițiat de către un număr mare de oameni care au spus că a-i forța să renunțe la jocurile de frecvență joasă reprezintră o încălcare a unei legi fundamentale a vieții, a „liberului arbitru”. Motivul fiind că ei nu au terminat încă de jucat jocul de putere asupra celorlalți, iar a-i forța să renunțe la el ar fi o violare a liberului arbitru.
Am fost șocată atunci când m-am uitat la acest „vot”. Motivul pentru care am fost șocată nu a fost atât de mult datorită subiectului pus în discuție, deși, da, și asta a fost dezamăgitor, cât pentru că votul a fost forțat, iar grupul decisiv, care l-a făcut să treacă, a fost un anumit grup specific de „lucrători în lumină”.
Mda, ai auzit bine. Motivul pentru care încă trăim în această societate psihotică este pentru că lucrătorii în lumină au decis că ei nu au TEMINAT cu lucrarea lor „evolutivă” de a-i salva pe alții.
Cuvântul care mi-a apărut atunci în 2022 a fost „bodhisattva”. Bodhisattva înseamnă „o ființă iluminată care, din compasiune, renunță la nirvana pentru a-i salva pe alții”. Înfășurate în această credință sunt lucruri precum:
- Martiriul
- Iluzia separării
- Gratificarea ego-ului salvatorului
- Ciclul victimă-agresor
- Breasla vinovăției
- Karma (perspectiva vestică a programului „dinte pentru dinte”)
- Credința că nirvana sau raiul poate fi atins doar prin durere și suferință
- Credința că durerea și suferința sunt ceea ce îi face pe oameni „mai buni”
Când am aflat că lucrătorii în lumină, ființele de lumină au fost cele care au forțat acest vot, am fost șocată. Totuși, deși știam asta și văzusem câteva astfel de exemple pe planetă, experiența directă a acestui fapt nu m-a atins până ieri.
Ieri am pierdut o prietenă bună, o vindecătoare minunată și o păstrătoare de înțelepciune pentru că a decis că „pandemia” este reală, că trebuie să se sacrifice pe ea însăși, să-și sacrifice prieteniile și viața pentru a-i proteja de Covid19 pe pacienții ei fragili. Și că, în esență, eu nu eram compatibilă cu credințele ei, iar eu și cu cei dragi ai mei suntem un pericol pentru ea și pentru pacienții ei.
Am avertizat pe toată lumea că atunci când se întâmplă asta: pur și simplu, dă-le drumul. Eliberează-i. Lasă-i să se destrame. Nu încerca să îi trezești, să-i readuci pe calea sănătoasă pentru că, în esență, ei „știu” că tu ești nebun și periculos. Este o experiență dură. Am alunecat timp de câteva ore în dorința de a o readuce pe calea cea bună, dar apoi mi-am dat seama că ea nu a fost niciodată pe aceeași cale ca mine. Ani de zile mi-a cerut sfatul, i l-am oferit și nu l-a urmat. Ani de zile nu a renunțat la alcool, nu și-a procesat fricile și nu a renunțat la puterea asupra celorlați.
Cu toate acestea, tot a fost o surpriză pentru mine să mă aflu la celălalt capăt al justițiarismului și agresivității ei pasive: două lucruri la care nu mă aștept de la un vindecător care este lucrător în lumină.
Situația m-a dus înapoi în 2011, când am văzut asta. În 2011 a fost momentul când s-a petrecut separarea în plan energetic, când s-a creat diviziunea și oamenii au avut de ales între a se trezi din iluzia separării sau de a rămâne în jocul de putere asupra celorlalți. A fost dureros. A durut atât de tare încât am crezut că o să mor. A fost o durere fizică și singurul mod în care aș putea să o descriu este că s-a simțit ca un corp care este fizic sfâșiat în două. Și apoi, a mai fost și durerea emoțională a separării, să văd oamenii fiind înghițiți de paradigma de putere asupra celorlalți.
Astăzi, milioane de oameni experimentează durerea separării pentru că cei dragi lor, lucrători în lumină, aleg „frica” în locul suveranității trezite. Prietena mea a spus exact cu aceste cuvinte că se simte „terifiată” și că ia decizii din această stare de frică pentru că este „omenesc” să faci așa.
Am vrut să împărtășesc cu tine această experiență, precum și podcastul în care împreună cu Larry discut în profunzime acest aspect al separării, pentru a-ți spune că ȘTIU prin ce treci. Să-ți spun că NU EȘTI SINGUR și să te încurajez, să știi că nu greșești. În același timp și ca să-ți reamintesc să le dai drumul, să-i lași să plece pe cei pe care îi iubești. Sinele lor superior știe mai bine decât tine de ce parte a separării urmează să fie.
Pentru a te sprijini în această perioadă, îți sugerez să faci următorul exercițiu când te trezești dimineața și seara, înainte de a merge la culcare.
Aici este podcastul din această săptămână în care discut împreună cu Larry această situație în profunzime.