Într-o mare parte din munca mea, vorbesc despre ciclul victimă/agresor/salvator/martir.
Se pare că această dinamică apare acum pentru a fi privită și definită din nou.
În mare parte, am discutat despre acest ciclu din perspectiva modului în care este trăit de indivizi în experiența lor obișnuită de viață și despre ce pot face pentru a ieși din el. Însă, recent, am început să compun muzică, iar o mare parte din piesele mele sunt inspirate de tradiții pe care mulți le consideră oprimate, supuse genocidului și exploatării.
Când am scris versurile pentru aceste melodii, am descoperit că trebuia să trec peste un zid imens al mentalității victimă/agresor. De exemplu, versurile din muzica rap ilustrează adesea zidul victimă/agresor în multe forme diferite. Pe măsură ce mă uitam la acest zid, am observat cum industria muzicală l-a folosit pentru a menține oamenii într-o stare de neputință. O stare de conștiență restrânsă, datorită credinței că nu au putere asupra circumstanțelor vieții lor pentru că aparțin unui popor oprimat, duce la alegeri făcute dintr-o perspectivă departe de cea ideală.
Asta mi-a stârnit curiozitatea: adică, de ce să ții o parte a populației lumii într-o stare de neputință? De ce să cheltui miliarde de dolari pentru a-i viza pe acești oameni și a-i face să creadă că sunt lipsiți de putere și că sunt copii ai sclaviei, exilului, opresiunii și exploatării?
Aici este partea asupra căreia vreau să aduc puțină lumină.
Conștientizarea și concentrarea noastră sunt mult mai puternice în zilele noastre, și mă gândesc că dacă putem identifica zidul care este construit în jurul oamenilor puternici (oamenii noștri de pe Pământ) putem începe să demontăm această iluzie a neputinței.
De ce este asta important? Este o întrebare care poate părea redundantă. Totuși, dacă privim dincolo de ea, vedem că nu toată lumea de pe Pământ este dornică să își recupereze puterea și să devină o ființă suverană. În cazul în care privim prea îndeaproape, iluzia opresiunii ar putea să se prăbușească, iar popoarele lumii ar putea să nu mai fie ținute în lanțurile propriilor programe și ideologii. Da, unii chiar preferă această experiență, iar aceasta este o parte a problemei care aduce provocări în mișcarea către o populație cu frecvență înaltă și calibru ridicat pe Pământ.
Motivul pentru care văd acest efort uriaș de a menține aceste segmente ale societății în stare de opresiune este faptul că aceștia sunt oamenii care, dacă ar fi treziți, conștienți și împuterniciți, ar fi cei mai puternici dintre toți. Și nu mă refer la puterea asupra altora, ci la puterea conexiunii dintre ei și la capacitatea lor de a țese în existență o nouă paradigmă, una pe care nu am mai văzut-o pe aceste continente de milenii. Convinge-i pe cei mai puternici că sunt victime marginalizate și lipsite de putere în fața traumelor lor transgeneraționale, iar ei vor co-crea exact ceea ce au fost convinși să creadă.
Am făcut tot ce am putut pentru a ajunge la oamenii din întreaga lume cu mesajul împuternicirii, dar cuvintele mele, articolele și romanele mele pur și simplu nu sunt suficiente. Descoperim că, de cele mai multe ori, chiar și printre cele mai trezite ființe de lumină, cuvintele mele sunt răstălmăcite, scoase din sensul lor inițial și transformate în ceva complet diferit; ori sunt pur și simplu uitate, ori mesajul central nici măcar nu este observat.
Din acest motiv, cuvintele mele se schimbă. Mesajul meu capătă alte forme de expresie, precum romane, muzică și artă, iar articolele mele sunt nu mai sunt chiar cu mănuși, nu în sensul de a fi agresive sau dure, ci pur și simplu pătrunzând în profunzimi pe care nu le-am exprimat în trecut.
Nu sunt sigură că te consideri ca făcând parte dintre popoarele oprimate ale lumii, așa că dă-mi voie să explic. Indiferent de culoarea pielii tale, în cazul în care crezi că ai fost victimizat, sau te simți victimizat chiar acum, atunci faci parte dintre ele. Dacă simți că culoarea pielii sau sexul corpului tău te fac să fii „personajul negativ” din acest film, atunci faci parte dintre ele. Vezi tu, pentru ca iluzia să funcționeze, povestea are nevoie de victime, agresori, salvatori și martiri, de toți.
Cineva, sau un popor, nu poate deveni agresor sau victimă în izolare.
Cu această idee asta în minte, hai să vedem cum putem ieși din acest ciclu. Ca indivizi, este ușor, pentru că ți-am oferit deja uneltele necesare pentru asta de mai bine de un deceniu și jumătate. Dar, ca popoare ale lumii, lucrurile sunt puțin diferite. Este nevoie de un pic de „gimnastică mentală” și de un pas în afara matricei de lumină/întuneric.
În acest scop, am creat un instrument pe care îl numesc 0bservare (da, cu cifra zero la început). Aceasta este chemarea la acțiune pentru acest an:
Actul de 0bservare este atunci când pur și simplu privim la un subiect, un obiect sau o persoană (în acest caz, la mantia de victimă/agresor purtată de un popor) dar nu avem nicio „interacțiune” cu el. 0bservăm și trăim experiența 0bservării subiectului, obiectului sau persoanei, dar fără a-l judeca. Gândurile care apar în legătură cu el sunt recunoscute și lăsate să plece. Ne dăm la o parte și pur și simplu permitem Universului să privească acel subiect prin ochii noștri.
Ori de câte ori apar gânduri, emoții, judecăți, dorințe sau sentimente legate de acest subiect, le mulțumim și le lăsăm să treacă prin noi, spunând: „mulțumesc că te-ai exprimat.”
Dacă unul dintre gânduri, emoții, judecăți, dorințe sau sentimente rămâne „blocat” în tine și nu îl poți elibera ușor, folosește Exercițiul de Procesare a Fricii pentru a-l elibera, apoi continuă să 0bservi subiectul.
Atunci când observăm ceva și ne dorim cu adevărat un anumit rezultat, ceea ce facem (și nu este un lucru negativ, este pur și simplu un alt instrument) se numește co-creare conștientă. Cu alte cuvinte, dorim să creăm un anumit rezultat sau o anumită realitate. Nu despre aceasta este vorba în cazul acestei chemări la acțiune. Nu ne dorim să interferăm cu exercițiul de 0bservare.
Uneori, atunci când 0bservăm, apar paravane („firewalls”) și o senzație de „nu”. Putem procesa aceste trăiri și paravane cu Exercițiul de procesare a paravanelor (firewalls).
Așadar, după cum poți vedea, sunt TREI exerciții pe care le poți folosi pentru această chemare la acțiune. Primul este să 0bservi oamenii care poartă mantia de victimă sau agresor, martir sau salvator. Al doilea este să procesezi orice sentimente, emoții sau gânduri puternice care apar, iar al treilea este să procesezi orice paravane („firewalls”) care apar.
Acum ai tema: hai să trecem la treabă!
Poți asculta aici episodul de podcast în care discutăm acest articol.
Dar, discuția nu se oprește aici: ascultă întregul episod de podcast pentru informații nefiltrate de la Inelia și invitații noștri.