Multe curente spirituale şi psihologice vor demoniza ego-ul.
Nu o faceţi.
Ego-ul este un „corp” necesar pe care trebuie să îl purtăm pentru a putea trăi şi supravieţui în lume. Poate scăpa de sub control şi este principala piedică în propriul proces de ascensiune.
Totuşi este necesar.
Putem identifica ego-ul cu uşurinţă atunci când simţim o emoţie negativă puternică. Fie că este vorba despre frică, furie, frustrare, intimidare…toate acestea sunt simţite de către ego.
Când urmăresc aceste emoţii, adesea le găsesc într-o anumită parte a corpului fizic.
Data viitoare când simţiţi o emoţie negativă puternică, urmăriţi-o până la nivelul corpului fizic şi inundaţi-o cu iubire.
Multi maeştri treziţi au ego-uri uriaşe. Asta se reflectă în mentalitatea noi/ei, mentalitatea„felul meu de face lucrurile este singurul fel”, şi o rezistenţă uriaşă la a învăţa „modalităţile” altora. Ei sunt de asemenea şi „vindecători” cu o listă uriaşă de clienţi care se tot întorc având nevoie de ei.
Ego-ul se va lupta pentru a supravieţui.
Am eu un ego ? Bineînţeles că da. Toţi oamenii au un ego şi eu exist aici pe Pământ ca om. Scapă de sub control câteodată? DA.
Pot fi arogantă, pot simţi nevoia de a „avea dreptate”, să ignor sentimentele celorlalţi sau să fiu capricioasă.
Când simt acele lucruri, le urmăresc până la sursă şi le inund cu iubire.Uneori ele se vor răzbuna şi atunci fac ceva stupid, cum ar fi să mă cert sau să mă simt rănită.
Un lucru totuşi, aceste bătălii devin prosteşti şi o risipă de timp şi resurse preţioase. Iar momentele ego-ului devin mai scurte şi mai puţin dăunătoare, în timp ce momentele în care existăm în Unitate devin mai lungi.