În prezent lucrez la un curs despre alegerea carierei și munca zilnică. Astăzi, când mi-am deschis computerul, browserul mi-a deschis o știre care punea sub semnul întrebării „fericirea” ca motivație pentru munca personală. A trebuit să zâmbesc pentru că într-o parte a cursului aprofundăm exact acest aspect al societății moderne. Există un program de nemulțumire care te va menține dezîmputernicit întrega viață, iar acest program este căutarea „fericirii”. În timp ce contemplam această parte a cursului, a devenit foarte limpede că acest aspect este unul despre care trebuie să începem să ne educăm cât mai curând posibil. Prin urmare, aici este un articol pe această temă. Citește-l, scanează-i rezonanța, împărtășește-ți părerea despre el și trimite-l celor din lista ta, prietenilor, rudelor și colegilor, iar dacă există copii în viața ta, vorbește neapărat și cu ei despre asta.
Iată de ce este un aspect atât de important pe care este necesar să-l luăm în considerare:
În viața noastră, o mare parte din timp îl petrecem la muncă. Fie că lucrezi acasă, de acasă sau din alt loc, cea mai mare parte a zilei este petrecută făcând această activitate. O mulțime de oameni sunt nemulțumiți de munca pe care o fac, iar când îi întrebi de ce, îți răspund că nu sunt fericiți acolo și că își doresc să găsească ceva care îi pasionează.
Când îi întreb ce anume îi face nefericiți la muncă, de obicei înșiră o listă de câteva lucruri:
- Oamenii sunt răi
- Este plictisitor
- Preferă să facă alte lucruri (lucruri care îi pasionează)
- Nu le mai rămâne timp să facă alte lucruri pentru că după ce termină cu munca, la finalul zilei sunt epuizați
Când îi întreb ce anume simt că îi pasionează spun că în cea mai mare parte nu știu, pentru că nu au găsit încă acel lucru, sau îmi oferă o listă de lucruri precum „arta, sportul, muzica, scrisul, gătitul, bricolajul, uitatul la televizor, dormitul, grădinăritul, etc.” În general lucruri pe care nu le fac la serviciu.
Când îi întreb cât timp, în afara serviciului, petrec făcând aceste lucruri care îi pasionează, adeseori răspund cu „puțin” sau „deloc”.
Acum câteva luni am vorbit despre motivul pentru care este important să încetăm să mai căutăm „pasiunea” la muncă și să începem să căutăm o muncă ce include lucrurile pe care ne place să le facem. De asemenea, să fim conștienți că mai devreme sau mai târziu, lucrurile de la muncă vor deveni grele, iar când se întâmplă asta, să știm că este normal și să continuăm să lucrăm. Ceea ce ne place să facem, la fel ca pasiunile și fericirea, crește și descrește întocmai ca fluxul și refluxul. Dacă iei pasiunea și fericirea ca motive fundamentale pentru muncă, fundația va fi instabilă și nesigură întreaga viață.
Există alte motive, mai stabile, pentru alegerea muncii, motive care te vor menține într-o stare de frecvență înaltă întreaga viață. Cursul aprofundează aceste motive și metode și le discută în detaliu, însă aici o să îți ofer un sumar rapid.
Mai întâi, hai să ne uităm în continuare la „fericire” ca la „de ce-ul” pentru viață. În Declarația de Independență Americană este trecut dreptul la „viață, libertate și căutarea fericirii”. Există volume care aprofundează interpretarea sensurilor cuvântului „fericire” în Declarație. De asemenea există nenumărate cercetări despre sensul cuvântului „căutare”.
În cultura noastră modernă este simplu: „fericirea” este egală cu o plăcere instantanee și continuă (sau cât mai aproape putem ajunge de asta). Am dezvoltat o societate a „plăcerii”, ținte perfecte de marketing pentru consumatorii de bunuri. A vinde plăcere înseamnă a vinde o viață fericită.
A funcționat pentru tine?
Cele mai mari șanse sunt că nu.
Iar dacă te gândești, „de fapt, viața mea este bună, și da, energia mea de bază este fericită” sunt șanse mari să fi descoperit acele lucruri cu adevărat satisfăcătoare și pline de sens care fac viața să merite să fie trăită.
Totuși, să revenim la fericire. „Fericirea” este de asemenea și motivul fundamental pe care 99% dintre oameni mi-l dau atunci când îi întreb de ce vor să manifeste xyz.
„Vreau să fiu fericti/ă” îmi răspund cei mai mulți oameni atunci când îi întreb de ce vor să manifeste bani, o relație, o slujbă, o casă, o mașină, o bicicletă… majoritatea lucrurilor, de fapt.
Uite cum stau lucrurile, fericirea este o emoție, iar ca majoritatea emoțiilor este ceva ce vine și pleacă de mai multe ori pe parcursul unei zile.
Deci, dacă îți bazezi deciziile de viață, sau îi înveți pe copiii tăi să-și bazeze deciziile de viață pe ceea ce îi face fericiți, OPREȘTE-TE. Și cu siguranță, nu mai căuta ceva care să te pasioneze.
La urma urmei, viața nu este despre plăcerea personală. Lumea, Gaia, regatul animalelor, plantelor și copacilor, insectelor și reptilelor, cerul, oceanul, colectivul uman nu au fost așezate aici ca să îți ofere ție plăcere.
Căutarea plăcerii este un amuzament uriaș printre oameni, dar cu siguranță nu este ceea ce părinții fondatori (n. tr. ai SUA) au avut în minte când au scris „căutarea fericirii”.
Cu alte cuvinte, fericirea este o emoție trecătoare, nu o destinație solidă.
Dacă ești familiarizat cu teoria manifestării, vei fi auzit că fericirea vine din interior, nu din exterior, iar pentru a manifesta o viață fericită, mai întâi trebuie să fii fericit în interior. Iar dacă ești fericit în interior, ce se întâmplă în afară este irelevant.
Luna trecută am scris un articol despre de ce este o idee bună să te îndepărtezi de atitudinea „eu, pe mine, mie” și să îmbrățișezi atitudinea „noi, pe noi, nouă”.
În cele din urmă, aceasta este ceea ce îți va oferi o viață de satisfacție deplină și „fericire”. Vei fi fericit în interior, iar căutarea eternă a unui remediu pentru fericirea externă nu va mai sta la baza vieții tale.
Studiu după studiu (și da, poți să cauți asta pe Google) a arătat că atunci când ne bazăm viața pe binele comunități, familiei, grupului, planetei sau colectivului uman, pășim într-o viață plină de scop și sens.
Transformă-ți „de ce-ul”, scopul personal, în ceva mai mare decât tine și implicit vei fi satisfăcut și mulțumit de viață. Viața nu va fi plină de plăcere constantă, dar cu siguranță va fi satisfăcătoare și plină de sens.
Sensul este un construct. Este o chestiune foarte personală. Nu lăsa fericirea/plăcerea să fie „sensul” vieții tale.
Astfel, luna trecută am avut un exercițiu de a afirma „nu este despre mine” atunci când era vorba despre situații, decizii, evenimente și oameni.
Luna aceasta te invit să te uiți la următoarele afirmații și să vezi cum îți schimbă perspectiva despre sensul vieții și frecvența ta de bază atunci când este vorba despre a lua decizii și de a-ți lua angajamente de viață:
„Acest oraș sunt eu, eu sunt acest oraș. Acest oraș mă susține, eu susțin acest oraș.”(sau metropolă, comună, sat, cartier – unde locuiești)
„Această companie sunt eu, eu sunt această companie. Această companie mă susține, eu susțin această companie.” (unde lucrezi)
„Această familie sunt eu, eu sunt această familie. Această familie mă susține, eu susțin această familie.”
„Această planetă sunt eu, eu sunt această planetă. Planeta mă susține, eu susțin această planetă.”
„Această țară sunt eu, eu sunt această țară. Această țară mă susține, eu susțin această țară.” (unde locuiești)
„Acest guvern sunt eu, eu sunt acest guvern. Acest guvern mă susține, eu susțin acest guvern.”
„Această casă sunt eu, eu sunt această casă. Această casă mă susține, eu susțin această casă.”
Pe măsură ce vei spune cele de mai sus, vei simți programele de separare care ne mențin într-o continuă diviziune și stare de a fi cuceriți și înrobiți. Fii treaz/ă, conștient/ă și suveran/ă atunci când iei decizii de viață referitoare la unde locuiești, unde lucrezi și ce faci la muncă și cu cine locuiești.
Eliberează-te 🙂
Găsește un „de ce” care să merite să fie urmărit.