Ce înseamnă să fii om?
Adeseori oamenii obişnuiesc să folosească expresii precum „sunt doar un om”, „nu sunt decât un om” sau „este omeneşte să faci asta”. De cele mai multe ori atunci când se referă la acţiuni negative. Există un adjectiv care este utilizat în sens pozitiv şi acesta este „uman”.
Există foarte multe informaţii care se bat cap în cap referitor la originea noastră. Unii spun că am fost creaţi de un zeu, alţii că am evoluat din maimuţe. Alţii spun că suntem un amestec de material ADN pământesc cu material ADN extraterestru.
În plus, natura noastră, ce înseamnă să fii unul de-al nostru, o fiinţă umană, este filtrată prin programarea culturală, religioasă şi socială.
Aş dori să împărtăşesc cu voi ce înţeleg eu că înseamnă să fii om. De asemenea, să vă ofer un punct de vedere al unui observator, care este probabil diferit de al majorităţii.
Mai întâi, eu văd omul ca pe o relaţie simbiotică între o „persoană” şi „corpul” ei. Corpul are propria lui inteligenţă, precum şi propria lui cale evolutivă. Corpul este cea mai evoluată manifestare materială a Conştiinţei Divine.
Este uimitor cât de multe sentimente, emoţii, gânduri şi stări de „a fi” există doar în corp. Inclusiv teama de pierdere sau stările proaste cauzate de glicemia scăzută sau dorinţa de a fi cu alţi oameni.
Un mic secret despre corpul uman pe care „puterile care au fost” nu vor ca voi să îl ştiţi, este că acesta este cel mai evoluat artefact existent pe planetă (şi probabil de pe multe alte planete) şi atunci când ne unim cu alte „corpuri” pentru a medita sau a lucra energetic, putem muta munţii din loc. Am fost incapacitaţi energetic şi vibraţional pentru a fi opriţi de la a cunoaşte şi accesa aceste capacităţi acum mii de ani şi oricine şi le-a reactivat a fost ars pe rug.
Al doilea mic secret, este că tot ce avem nevoie pentru a activa capacităţile şi aptitudinile corpului uman este să creştem nivelul de vibraţie al corpului şi al nostru şi tot ce trebuie să facem pentru a realiza aceasta este să ne detoxificăm atât fizic cât şi vibraţional. Fizic ne detoxificăm prin ceea ce mâncăm şi bem şi vibraţional prin procesarea fricii.
Persoana, sau „sufletul”, este cea mai evoluată manifestare a Conştiinţei Divine ca Altul.
Desigur, când ne uităm în jur, vedem mulţi oameni, inclusiv pe noi înşine uneori, care nu par foarte evoluaţi.
Aici intervine vălul uitării. Pentru a juca un joc la nivel individual pe această planetă, alegem să ne uităm divinitatea şi omnipotenţa.
Toate constructele de conştiinţă individuală conştiente, fie umane sau de altă specie, au uitat implicit ce înseamnă să fii Sursa. Există niveluri diferite de uitare atunci când devenim o individualitate, dar există întotdeauna un anumit nivel.
De asemenea, motivul pentru care suntem pe această planetă diferă în funcţie de fiecare persoană de aici. Mulţi îşi doresc doar să supravieţuiască de dragul de a trăi, indiferent ce le aduce viaţa. Alţii îşi doresc să „evolueze” în altceva. Poate în cineva mai conştient, să evolueze într-o stare de existenţă cu un „nivel vibraţional mai înalt” decât cel pe care-l avem acum.
Vorbind din perspectivă personală, nu se aplică niciuna dintre variantele de mai sus. Eu sunt aici pentru a face o lucrare, care constă în ridicarea nivelului vibraţional al planetei, restul este nerelevant. Din câte pot eu să văd, nu am avut o viaţă de „suflet” înainte de această viaţă şi nici nu voi avea una după ce se va termina această viaţă.
În acelaşi timp, am o istorie de 45 de ani de viaţă pe această planetă. Cea mai mare parte a acestor ani a fost petrecută în anonimitate. De asemenea, am patru copii, doi fraţi/surori şi multe rude şi prieteni. Practic, am trăit o viaţă „umană”.
Cea mai mare parte a timpului petrecut ca fiinţă umană a fost o totală enigmă pentru mine. O experienţă foarte neplăcută şi nedorită la nivel experienţial. Totuşi, ce „simt” referitor la existenţa ca individ, deşi nu este relevant la nivel „personal”, s-a dovedit a fi foarte util pentru lucrarea pe care am venit aici să o fac.
Ce înseamnă să fii om exact în acest timp/spaţiu planetar nu a fost niciodată mai entuziasmant. Pe de o parte avem milioane de indivizi care s-au întrupat aici de pe alte planete şi din alte dimensiuni, în decursul ultimelor zeci de ani pentru a ridica nivelul vibraţional al Conştiinţei Colective Umane. Pe de altă parte, avem un întreg grup de fiinţe conştiente care au trăit de pe urma energiei generate de oameni timp de mii de ani şi pe măsură ce ridicăm nivelul vibraţional al planetei, întreaga planetă devine toxică pentru ei, iar ei fac tot ce le stă în putere să-şi menţină „turmele” adormite.
Războaie, foamete, epidemii (şi frica pe care o aduc) sunt complet nenaturale pentru specia umană. Acesta este motivul pentru care atât de mulţi soldaţi se întorc „oameni zdrobiţi” din zonele de război. Noi nu suntem creaţi pentru a trăi în medii cu vibraţie joasă.
Moartea este experimentată numai la nivelul „corpului”. Corpul moare şi se dezintegrează. „Inteligenţa” lui merge mai departe şi formează un alt corp material. „Fiinţa/sufletul/persoana” poate intra şi ieşi din corpul ei, poate chiar să facă schimb de corpuri şi se poate reîncarna într-un alt corp după ce îl pierde pe ultimul.
Deci: de ce vor aceste alte entităţi „negative” ca noi să rămânem adormiţi? De ce ne folosesc ca pe bateriile lor personale?
Motivul este deoarece corpurile noastre sunt cele mai uimitoare artefacte existente. Nu numai că putem crea lucruri în lumea materială, ci putem genera şi cantităţi enorme de energie/vibraţie în corpurile noastre fizice şi subtile. Deoarece aceste fiinţe negative nu sunt indigene „matricii” noastre, trebuie să se hrănească cu ceva pentru a exista. Şi acel ceva este frica noastră şi alte emoţii de vibraţie joasă.
Atunci când mă plimb prin oraş, sunt uimită de ce putem crea. De la cel mai mărunt lucru, un bec electric de exemplu, până la cele mai uimitoare clădiri şi toată tehnologia care este utilizată pentru a le menţine în funcţiune. Chiar şi un obiect cum este un automobil, este uimitor de privit.
Noi, ca specie, am creat o tehnologie care compensează pentru toate capacităţile care ne-au fost luate acum mii de ani. Chiar dacă cei mai mulţi dintre noi nu pot comunica telepatic cu uşurinţă cu un alt individ sau grup la distanţă, au fost create telefoane pentru a realiza aceasta. Chiar dacă majoritatea dintre noi nu poate să acceseze baza de date a conştiinţei colective pentru informaţii şi abilităţi, am creat Internetul cu care putem face exact acest lucru. Chiar dacă cei mai mulţi dintre noi nu se pot teleporta instantaneu de cealaltă parte a globului, am reuşit să creăm mijloace de transport extrem de rapide.
Există încă multe lucruri de învăţat, din punctul meu de vedere, despre ce înseamnă să fii om. Totuşi, un lucru ştiu, suntem aici cu toţii, la această răscruce de spaţiu/timp, pentru a fi exact asta: OAMENI.