Pentru cei mai mulţi dintre noi trezirea într-o lume care este încă adormită este o experienţă foarte dură şi dificilă. Dacă de la bun început nu eşti adormit complet, realizarea că toţi cei din jurul tău sunt profund adormiţi poate să dureze uneori ani de zile, dacă nu chiar zeci de ani. Între timp, există acest sentiment, această cunoaştere, că ceva este profund în neregulă cu „realitatea”, însă atâta vreme cât toţi ceilalţi par să-şi spună, să gândească şi să creadă că totul este în regulă, atunci „eroarea” este internalizată drept ceva personal. Adeseori devii convins că ceva este grav în neregulă cu tine.
Prin urmare, petreci următorii câţiva ani încercând să te transformi într-un om „normal”, „corect” (n.tr. opusul lui „greşit”). Aceasta se poate petrece în multe feluri, dar două sunt cele mai des întâlnite. Unul este să faci tot posibilul să te schimbi în aşa fel încât să te potriveşti în presupusa realitate în care frica, războiul, poluarea şi necesitatea de a plăti pentru a trăi pe planetă sunt considerate „normale”. Al doilea mod este de a considera „realitatea normală” drept greşită şi de a păşi pe calea descoperirii şi expansiunii pe care simţi şi „şti” că este justă. Şi în tot acest timp continui să cauţi, să recrutezi şi să găseşti alte persoane care sunt de asemenea treze, se trezesc sau care percep societatea în general ca „greşită”.
În cele din urmă, te decizi că este de fapt OK să fii „diferit”. Aceasta poate să vină din partea vocii interioare, sau să fie o expresie a vocii interioare prin mediul înconjurător. Ceea ce urmează este în mod obişnuit o sete imensă de cunoaştere, informaţii, date şi legături cu alte persoane pe care le percepi că sunt de asemenea trezite.
Acesta este momentul în care eşti cel mai vulnerabil. Eşti şi deschis complet către diferite influenţe pentru că acesta este modul în care societatea te-a programat, dar eşti şi suficient de conştient pentru a şti, de exemplu, că realitatea este mai mult decât serviciul de la 9 la 5, dar nu eşti conştient de milioanele de prădători spirituali care există în lume şi care sunt pregătiţi şi doritori să-ţi „ofere singura soluţie”, „să te facă să te simţi special”, „să-ţi arate secretele universului”, „să te vindece”… şi multe alte soiuri şi nuanţe de a te convinge să-ţi cedezi propria putere în favoarea lor.
Este o junglă, iar tu eşti ca un copil în pădure.
Nu există o soluţie uşoară în acest proces. Putem cădea în atât de multe capcane, iar să le vedem drept ceea ce sunt poate fi uneori ceva ce nu vrem să facem. Însă, iată aici o listă care ar putea fi de ajutor:
1. Nu există nici o Călătorie Spirituală cu excepţia celei pe care tu o creezi.
2. Nu privi niciodată în afara ta în căutare de răspunsuri, soluţii, lumină, iluminare, Unitate sau Sursă.
3. Nicio persoană din lume nu te poate vindeca cu părţile intime ale corpului (da, aceasta este de fapt un „instrument” destul de obişnuit folosit de către unii „guru”).
4. Nu studia sau accepta „interpretări” ale învăţăturilor. Mergi întotdeauna direct la sursa învăţăturii şi citeşte şi studiază lucrarea originală.
5. Să ştii că nu există „o singură soluţie”, „o singură practică ce funcţionează” sau „un singur adevăr” sau orice. Orice persoană care îţi vinde singura soluţie pentru orice trebuie evitată cu orice preţ, indiferent cât de iluminată, bine respectată, iubită şi bună este.
6. TU eşti autoritatea supremă în ceea ce priveşte ce este real, adevărat şi bun pentru tine. Urmează-ţi ÎNTOTDEAUNA cunoaşterea, intuiţia, ascultă-ţi corpul şi nu face nimic din ceea ce ţi se pare că este un pic în neregulă.
7. Realizează că avem tendinţa de a găsi scuze şi de a raţionaliza pentru a îndepărta steguleţele roşii, precum şi acţiunile negative ale celorlalţi, în special dacă suntem apropiaţi de ei, ne dorim să fim apropiaţi de ei sau ne dorim aprobarea lor.
8. Tu eşti singura persoană care te poate descoperi, aproba şi îţi poate acorda permisiunea de a experimenta o viaţă de bucurie-lumină-iubire.
9. Îmbrăţişează-ţi tu însuţi corpul cât mai des 🙂
10. Realizează că tu eşti podul spre Noua Paradigmă. Că nu este vorba despre „a-i trezi pe alţii”, ci despre a fi tu însuţi în totalitate, în deplină autenticitate şi integritate şi că tu eşti cel care indică drumul.