Cu toţii am trecut prin greutăţi în viaţă. Uneori este atât de rău încât pare de nesuportat. Ultimul lucru pe care avem nevoie să-l auzim este că a fost cumva „vina” noastră prin „karma”. De asemenea, faptul că în Unitate nu există judecată, este adeseori tradus de unele persoane că pot fi martori la actul de molestare a unui c opil şi să nu facă nimic, pentru că în Unitate nu există nicio judecată a evenimentului. Sau că ar trebui să acceptăm oameni distructivi şi negativi în viaţa noastră pentru că nu este bine să judecăm.
Prostii.
Regret, dar credinţele de mai sus sunt o înţelegere superficială atât a karmei cât şi a Unităţii. Dacă ţi s-a întâmplat ceva rău, recent sau în trecut, atunci nu este „vina” ta. Nici nu este ceva pentru care eşti responsabil (pentru care ai răspuns-abilitate). Dacă ai fi fost capabil să răspunzi situaţiei, atunci cu nu ai mai fi suferit atât de mult de pe urma ei, sau nu ai mai suferi încă din cauza ei. Şi în aceasta constă toată povestea cu karma.
Karma nu este „vină” sau răzbunare. Karma sunt pur şi simplu nişte tipare în care am rămas înţepeniţi, programe. Dacă suntem programaţi, fie de experienţe, educaţie şi credinţe culturale în această viaţă sau în altele, într-un anumit tipar, de exemplu ne ataşăm emoţional întotdeauna de alcoolici abuzivi, atunci aceasta devine parte din semnătura noastră vibraţională. Este imprimat în noi şi face parte din realitatea noastră.
Dacă nimeni din afară nu ar vedea acest tipar ca pe ceva negativ, pentru că nu există judecată, sau pentru că este „vina” noastră datorită karmei, sau că „noi ne-am creat propria realitate”, atunci tiparul ar continua să existe. Sau, dacă aceasta este tot ce pot spune, atunci nu numai că am continua cu acest tipar, dar ne-am simţi şi vinovaţi şi ne-am simţi prost pentru că este creaţia noastră. Şi aceasta este cheia. Nu putem avea „răspuns-abilitate” atunci când suntem blocaţi într-un tipar programat. Avem nevoie de ajutor pentru a ieşi din programare. Avem nevoie de cineva, sau de ceva, care să ne ajute să ne comutăm sfera de conştientizare în afara acelui tipar şi să ne facă capabili să-i răspundem într-un mod constructiv. Odată ce am ieşit din tipar, suntem capabili să răspundem într-un mod mai pozitiv. Suntem capabili să ne ajutăm pe noi înşine.
Prin urmare, dacă un copil este molestat, ajută acel copil! Şi trimite autorităţile după făptaş. FĂ CEVA. Tiparele dureroase, acelea care cauzează suferinţă, nu fac altceva decât să ţină persoana captivă în frică şi vinovăţie. Nu contribuie cu nimic la creşterea spirituală.
Această convingere, convingerea „vinei”, merge de asemenea spre o altă extremă. Atunci când o victimă aruncă vina pe cealaltă persoană sau pe situaţie pentru suferinţa proprie. Desigur că cealaltă persoană, sau situaţia cauzează suferinţa, însă a rămâne blocat în suferinţă pentru că o altă persoană sau o situaţie a generat-o este auto-vătămător. Agăţarea de suferinţă fără a face niciun efort de a ieşi din ea, este o capcană spirituală imensă. Ne invalidează puterea şi ne menţine la un nivel scăzut al semnăturii vibraţionale.
Atunci când se întâmplă lucruri rele unor oameni buni ne întrebăm de ce. Ghandi a fost împuşcat cu sânge rece. Isus a fost crucificat. Aceste lucruri s-au întâmplat pentru a le opri lucrarea. Nu pentru a salva umanitatea. Nu a fost alegerea lor, şi ţinând cont de faptul că nu au fost capabili să răspundă la aceste situaţii, nu au fost responsabili pentru ele.
Să revenim la realitate… putem să „ne creăm propria realitate” numai atunci când ne asumăm responsabilitatea pentru propriul joc, atunci când învăţăm regulile jocului şi ne putem recâştiga puterea de la cei care ne ţin adormiţi şi ca pioni în jocurile lor.
Ne va opri aceasta să mai experimentăm durere? Nu. Dar este foarte probabil că nu vom mai suferi. Unitatea integrează bucuria şi durerea. Integrează toate experienţele. Dar ne dă putere, ne oferă opţiuni, ne oferă moduri de a răspunde la situaţii şi oameni care ne vor minimiza durerea, suferinţa şi frica şi ne readuce pe drumul bun, înapoi la călătoria sufletului nostru, înapoi a pasiunile, misiunile şi scopurile noastre.
Nu jucăm jocul vieţii pe Pământ în izolare, dar cu siguranţă putem juca un joc puternic 😉