Când a te simți bine devine scopul, nu busola
Ai auzit vreodată pe cineva, sau poate chiar pe tine, spunând: „Am verificat și corpul meu a spus nu”, atunci când era vorba de a lua o decizie importantă?
Vorbeam cu Larry în drum spre casă după apelul „Privind către 2026” despre un tipar pe care l-am observat din nou și din nou, nu doar la alții, ci și la noi înșine. Atunci când sunt confruntați cu decizii, chiar și cu unele importante, oamenii aleg adesea pe baza evitării durerii. Factorul decisiv nu este ce este cel mai bine pe termen lung, ci dacă ceva se simte confortabil sau inconfortabil în corp. Alegerea pare rezonabilă, dar este, în mod nevăzut, costisitoare.
De multe ori, acest tip de alegere evoluează într-o situație de tip Catch-22 (clenciul 22), care se autoalimentează în cercuri nesfârșite, făcându-ne să ne învârtim pe loc fără să ajungem nicăieri. Un exemplu de moment în care ne învârtim în gol deoarece cădem în capcana deciziilor luate de corp pentru a evita durerea este acela în care „sinele superior” ne plasează în situații extrem de dureroase pentru a ne forța să schimbăm direcția. De exemplu, sărăcia și un scor de credit mic pot fi folosite pentru a opri o dependență de cumpărături. Din senin! Știu.
Corpul este genial. Și nu este la conducere
Am vorbit pe larg despre de ce rezonanța și disonanța bazate pe corp nu sunt suficiente pentru a „verifica adevărul” unui lucru, chiar dacă trupul este foarte bun la a detecta ce este adevărat și ce nu. Senzațiile și emoțiile pot fi influențate de programe inconștiente, răspunsuri de frică sau de propriile interese ale corpului.
Deși corpul este foarte bun la a căuta confort și alinare și putem folosi această tendință pentru a discerne ce este adevărat de ce este fals, corpul nu este conceput să evalueze rezultate pe termen lung care implică schimbări de viață. Corpul este conceput pentru confortul imediat, pentru semnalul de „aici și acum”. Acest lucru este ilustrat uneori de expresia „durere pe termen scurt pentru câștig pe termen lung”, folosită pentru a trece peste disconfort în vederea obținerii, de exemplu, a unei condiții fizice mai bune. Corpul spune NU, dar NOI știm mai bine.
Un alt exemplu dramatic este dependența de substanțe: corpul pune pe primul loc amorțirea sau plăcerea, în ciuda faptului că sufletul știe că pe termen lung consecințele pot fi catastrofale. Corpul îi va spune persoanei că „adevărul” este că, dacă bea câteva pahare, plăcerea și confortul vor crește. Da, este adevărat! O plăcere pe termen scurt pentru o durere pe termen lung. Iată din nou, un caz în care corpul nu consideră relevante consecințele pe termen lung.
Un exemplu mai subtil este refuzarea unui loc de muncă mai bun pentru că a fi „cel nou” se simte inconfortabil, chiar dacă a rămâne unde ești limitează creșterea personală. Corpul spune adevărul atunci când semnalează că a rămâne cu ceea ce este familiar este mai puțin stresant — pe termen scurt. Corpul nu poate vedea pe termen lung.
În ambele cazuri, confortul câștigă. Înțelepciunea pierde.
De ce a te simți bine nu a fost niciodată menit să ghideze deciziile de viață
Eu folosesc senzațiile corporale ca sistem de ghidare doar în moduri foarte limitate. Mă ajută să găsesc obiecte pierdute, sau să mă orientez în timp ce conduc atunci când nu am adresa la care trebuie să ajung. Pentru asta, senzațiile corporale sunt precise și utile.
Totuși acestea nu funcționează pentru deciziile de viață. Schimbarea este inconfortabilă. Creșterea perturbă echilibrul. Direcțiile noi activează frica și incertitudinea în corp. În cazul în care confortul ar fi factorul decisiv, nicio transformare semnificativă nu ar avea loc vreodată.
Confortul pe termen scurt nu este același lucru cu înțelepciunea pe termen lung
Expresia „calea minimei rezistențe” este adesea folosită greșit. Ceea ce aleg oamenii, de fapt, este calea celui mai mic disconfort. Deoarece schimbarea declanșează rezistență în corp, în minte și chiar și în co-creatorii noștri, alegerea confortului duce adesea la stagnare. Ceea ce cunoaștem se simte mai sigur decât ceea ce nu cunoaștem, chiar și atunci când nu duce nicăieri.
„Am vrut să mă mut într-o comunitate cu frecvență înaltă, dar acolo plouă tot timpul și corpul meu nu suportă ploaia.”
Atunci când alegi locul în care să trăiești și iei o decizie bazată în întregime pe confortul corpului, ajungi să ignori totalitatea experienței și a relației tale cu comunitatea respectivă. A distinge dacă decizia este luată din frica de durere sau de ploaie, sau dintr-un sistem intuitiv de ghidare, este o linie foarte fină. Hai să învățăm cum să discernem „ce este ce” atunci când apare disconfortul la nivelul corpului.
Cum sistemul nervos pune pe primul loc alinarea
Corpul este programat să reducă durerea și să evite stresul. Disconfortul semnalează pericol. Instrucțiunea este simplă: oprește-te, retrage-te, evită. Acest sistem este esențial pentru supraviețuire. Nu este conceput pentru luarea deciziilor strategice. Atunci când corpul conduce, considerațiile pe termen lung dispar.
În societatea noastră actuală, suntem educați și condiționați pentru gratificare instantanee și vârfuri de endorfine. Trecerea dincolo de disconfortul schimbării nu este ceva încurajat sau predat în școală. Chiar și în locurile unde se predă acest lucru, cum ar fi în instruirea militară, se face prin metode care includ și spălare pe creier și urmarea ordinelor care ne împing dincolo de umanitatea noastră. Sau, mai apare la învățatul pe ultima sută de metri pentru examenele finale: este dur, greu și inconfortabil, dar antrenează memoria pe termen scurt să rețină date inutile, în loc să cultive înțelepciunea sau discernământului pe termen lung.
Cu alte cuvinte, societatea noastră nu ne învață niciun motiv de frecvență înaltă și nicio cale prin care să depășim disconfortul pentru a vedea clar un drum pe termen lung.
Înțelepciunea vede mai departe decât senzația
Corpul poate furniza informații valoroase, dar numai atunci când sunt încadrate corect. Senzațiile ajută la rafinarea întrebărilor. Ele nu oferă răspunsuri. Înțelepciunea este cea care deține contextul. Ea vede sincronizarea, consecințele și traiectoria. Când înțelepciunea conduce, corpul se recalibrează în cele din urmă. Trebuie să ținem cont de acest lucru atunci când ne confruntăm cu disconfort la nivelul corpului în timp ce luăm decizii pe termen lung.
Unul dintre motivele pentru care corpurile reacționează atât de puternic la deciziile pe termen lung care implică schimbare este un alt aspect al societății, care este încurajat pentru a ne lipsi de putere. Acesta este aspectul că oamenii sunt învățați să ia decizii singuri (sau împreună cu soțul/soția, dacă sunt căsătoriți), nu ca grup sau trib. Luarea deciziilor în grup sau trib a fost atât de coruptă în societate, încât am fost învățați să nu avem deloc încredere în ea. Se investesc resurse financiare și intelectuale uriașe pentru a manipula procesul decizional al liderilor și al grupurilor de oameni, pentru a-i face să creadă că iau decizii bune pe termen lung, când, de fapt, deciziile au fost luate în locul lor. Și da, toate aceste manipulări sunt bazate exclusiv pe confort și disconfort. Toate corpurile noastre sunt implicate în acest proces: emoțional, mental, egoic, energetic și fizic.
Nu ofer „scuze” sau „portițe de ieșire” pentru a lăsa căutarea confortului și a plăcerii să fie principalul nostru instrument de luare a deciziilor. Aduc aceste informații în conștiența noastră pentru a înțelege ce se întâmplă și pentru a putea pivota de la obiceiurile anterioare care ne dezactivează, către unele care ne dau putere. Hai să înțelegem ce facem și să nu cădem în jocul învinuirii.
De ce ascultarea exclusivă a corpului îngustează viitorul
Informația somatică este utilă, dar trebuie interpretată, nu urmată orbește.
Perioadele de stres intens, frică sau pierdere sunt momente deosebit de nepotrivite pentru a folosi senzațiile corporale ca ghid în luarea deciziilor. Procesarea emoțională trebuie să aibă loc mai întâi. Altfel, frica devine, pe nesimțite, factorul decizional. Iar dacă există ceva mai limitativ decât a alege confortul, acela este a alege din frică. Luarea deciziilor pe termen lung și a celor care ne schimbă viața este prin definiție un proces stresant pentru corp.
Așadar, cine este la conducere?
Corpul este un instrument extraordinar pentru a naviga într-o lume fizică. Este rapid, sensibil și profund investit în supraviețuire. Totuși nu a fost niciodată menit să fie un strateg pe termen lung.
Atunci când ne cedăm autoritatea în favoarea confortului sau a evitării durerii, nu rămânem în siguranță. Rămânem mici, prin mii de alegeri care par rezonabile și care favorizează alinarea și plăcerea în detrimentul direcției.
Disconfortul, frica, agitația mentală și epuizarea emoțională nu înseamnă automat că facem ceva greșit. Adeseori înseamnă că facem ceva nou. Determinarea că este greșit sau corect necesită mai multă explorare și muncă suplimentară.
Greșeala nu este să simțim aceste semnale. Greșeala este să le lăsăm să decidă pentru noi înainte de a înțelege ce ne transmit.
Atunci când corpul este sub stres, sarcina nu este să ne reorganizăm viața pentru a elimina acele senzații. Sarcina este să restabilim claritatea, să procesăm încărcătura emoțională și să pășim într-un câmp mai larg de conștientizare, unde deciziile pot fi luate cu contextul, sincronizarea și scopul intacte.
Din această conștientizare mai amplă, corpul poate fi întâmpinat cu grijă, nu cu supunere. Confortul poate urma, dar nu conduce.
Misiunea noastră și obiectivele pe termen lung nu răspund la cât de confortabil ne simțim sau la câtă plăcere obținem clipă de clipă.
Realitatea de frecvență înaltă răspunde la cine este la conducere. Asigură-te că ești tu.
___________________________________________________________
Ascultă prima parte a podcastului aici
Ascultă partea a doua, Ora păstrătorilor de înțelepciune, aici