Pe când creşteam, şi de fapt până recent, am crezut că ADN-ul este static, că oricare ar fi fost moştenirea genetică cu care venim este fixă, ca o structură solidă ce nu poate fi modificată. La urma urmei, nu prea ne putem schimba forma fizică, nu? Putem deveni mai înalţi, mai scunzi, să ne schimbăm culoarea părului sau a ochilor? Prin urmare, ADN-ul este fix, gândeam eu.
Apoi am aflat despre anumiţi oameni care s-au îmbolnăvit pentru că un anumit virus le-a modificat ADN-ul. POFTIM?? m-am gândit, ADN-ul nostru poate fi modificat în timpul vieţii?? Pentru că vezi, eu credeam că modificarea ADN-ului, sau mutaţiile, au loc numai de la o generaţie la alta. Nu este aşa! Şi … dacă un virus ne poate modifica ADN-ul, ce alte lucruri îl mai pot modifica?
Pe măsură ce am cercetat acest subiect, am aflat toate informaţiile despre activarea ADN-ului, ADN-ul „gunoi” fiind de origine extraterestră şi multe, multe alte lucruri. Unul dintre lucrurile care chiar mi-a atras atenţia a fost „mutaţia spontană”, ceva foarte comun la alte specii terestre şi că, de fapt, mutaţia de la generaţie la generaţie chiar nu este forma principală de mutaţie.
Apoi, mi-am amintit de experimentul făcut de Hira Ratan Manek pe subiectul privitului la soare. El a reuşit să-şi modifice esenţa fizică astfel încât să absoarbă tot ceea ce are nevoie din punct de vedere nutritiv privind la soare imediat după răsărit sau înainte de apus, în timp ce stătea desculţ pe pământ. Acum, nu mai are nevoie să mănânce pentru a avea energia necesară pentru a trăi. Uimitor.
Deci, scopul meu principal este ascensiunea speciei. Cu siguranţă că privitul la soare ne-ar aduce mai aproape de acest scop, de vreme ce „efectele secundare” experimentate de Hira Ratan Manek erau de beatitudine, iluminare şi sănătate mentală.
Cu toţii ştim că soarele nu este singura sursă de energie care se îndreaptă spre Pământ. Şi chiar cred că sistemul solar se deplasează printr-o „zonă” cu energie de frecvenţă foarte înaltă a universului. Dacă această zonă a venit la noi, sau este o constantă şi noi o traversăm la fiecare câteva mii de ani, n-am idee, dar suntem în ea.
De asemenea, ştiu că tocmai acest câmp de energie este o oportunitate imensă pentru noi să evoluăm enorm ca indivizi precum şi ca specie. Atunci a fost momentul când mi-a trecut prin minte că dacă am fi capabili să ne accelerăm în mod conştient modificarea ADN-ului (aşa cum se face prin privitul la soare), să rezonăm mai pur cu acest câmp de energie, sau să putem să o absorbim, sau să o utilizăm mai eficient, atunci am putea cu adevărat să ne luăm zborul.
Desigur, aceasta nu este deloc o idee originală, activarea ADN-ului este foarte bine cunoscută în cercurile de ascensiune. De asemenea, multe culturi vorbesc despre un „corp de lumină” care va fi cel în care ne vom transforma la momentul ascensiunii.
Şi iată ce propun: ca, asemenea privitului la soare, să ne accelerăm modificarea ADN-ului pentru a trăi în acel plan mai înalt, sau din acea vibraţie mai înaltă, acum. De ce să aşteptăm, nu?
Deci, dacă urmăm modelul privitului la soare, tot ce avem nevoie să facem, este să ne deschidem faţă de, şi să ne uităm la centrul galaxiei, sau la „sinele superior”, „Dumnezeu”/„Zei”. În mod tradiţional, ştim că această energie intră prin chakra coroană. Aşa că ne deschidem faţă de ea. Ne „uităm” la ea prin cel de-al 3-lea ochi şi îi permitem pătrundă în corpul nostru energetic (în toate chakrele şi aurele). Ajută dacă o vizualizăm ca pe o lumină strălucitore care intră şi ne aprinde ca pe un bec. Nu avem de fapt nevoie de o „imagine” despre cum dorim să arate ADN-ul nostru, pentru că nu putem să-i concepem în prezent întregul potenţial. Prin urmare, cel mai bun lucru este, dacă mintea voastră este foarte activă, să vă imaginaţi lumina cum se stabileşte în spaţiul dintre gânduri, spaţiul dintre molecule, spaţiul dintre atomi. Mergeţi cât de adânc puteţi. Umpleţi toate aceste spaţii cu această minunată lumină strălucitoare.