În ultimii doi ani au avut loc salturi cuantice în expansiunea conştiinţei colective (ascensiune) şi în trezirea maselor.
Cuvinte precum karma, chakre, manifestare şi o serie întreagă de cuvinte prezente în mod normal în vocabularul persoanelor care se află pe calea auto-cunoaşterii şi auto-descoperirii, sunt acum utilizate peste tot în societate.
Anul acesta lucrurile se accelerează de o mie de ori.
Acum câteva zile, discutam cu trei doamne cu care colaborez la călătorie dincolo de misticism, şi după ce am vorbit cu ele la telefon, am primit „instrucţiuni” de la Sursă că este timpul să nu mă mai port cu mănuşi la nivel energetic pe această planetă şi să-mi „dau frâu liber”, să devin nelimitată. M-am uitat la instrucţiuni şi am decis să-i dau drumul şi să le aplic. Desigur, instrucţiunile nu sunt doar pentru mine, ci şi pentru toată lumea care citeşte acest articol.
Totuşi, nu mi-a fost foarte limpede ce este nevoie să facem pentru a facilita înfăptuirea acestui lucru. Cum să facem să permitem întregului nostru „Sine” să se manifeste? Cum să facem ca toată energia care alcătuieşte identitatea noastră individuală să strălucească nestânjenită? Cum să distrugem toate mănuşile, toate blocajele şi limitele şi să strălucim pur şi simplu?
Dacă aţi avut vreun contact cu mine, fie prin intermediul acestui site Web, fie personal la întâlnirile organizate sau în orice altă situaţie, ştiţi că eu nu-mi „folosesc energia proprie” pentru lucrarea pe care o fac aici. Eu mă dau la o parte şi îi permit Sursei să se manifeste prin mine. Prin urmare, acest set de instrucţiuni este mai degrabă enigmatic.
Am stat cu el şi l-am privit. Şi am văzut ceva.
De-a lungul vieţii mele, mi s-a întâmplat adesea să fiu vizitată de o „versiune a mea din viitor”. Aceasta obişnuia să iasă dintr-un portal, „în trecut” la momentul în care eu mă confruntam cu vreo dificultate. Exista ceva extrem de pur şi luminos la sinele meu din viitor. Era genul de persoană faţă de care aş avea un sentiment de veneraţie. Nu în sens patriarhal, ci de încredere şi iubire pură, necondiţionată. Genul de veneraţie pe care-l simţi faţă de un apus de soare sau faţă de un copac imens, frumos.
Sfaturile şi îndrumările ei erau întotdeauna la obiect, iar uneori, apărea şi stătea pur şi simplu acolo.
Din când în când, accesez viitorul şi o vizitez. Fac o comparaţie între mine cea de acum şi cea din viitor şi simt întotdeauna că mai am o cale lungă de parcurs.
Pe măsură ce am început să permit „energiei mele” să se extindă, urmând instrucţiunile de la Sursă, am văzut toate „diferenţele” dintre mine cea de acum şi cea din viitor.
Am realizat că există încă „importanţe” care s-au acumulat în această individualitate numită Inelia. Le-am studiat îndeaproape. Erau rezistenţe la devenirea a tot ceea ce pot eu să fiu în formă umană. Erau dense. Rezistenţele acestea aveau de-a face cu nevoia de a menţine corpul fizic compact şi de asemenea cu păstrarea realităţii cât mai solide cu putinţă. A fost o situaţie destul de amuzantă pentru mine pentru că eu mi-am petrecut cea mai mare parte din viaţă încercând să construiesc o senzaţie de densitate individuală pentru a putea trăi pe această planetă. Şi acum… această nevoie a dispărut. Nu mai există nici un motiv să rămân mică, individuală sau densă.
Şi atunci mi-a venit ideea că pentru ca lumina noastră sau sinele nostru superior să se poată manifesta 100% prin acest sine individual (acum este posibil pentru că suntem în noua paradigmă), chiar trebuie să dizolvăm fiecare ataşament pe care-l avem faţă de sinele nostru dens, individual, important.
Frica este cea mai densă dintre toate energiile. Şi importanţa este bazată pe frica de a pierde. Dacă ceva este important, este important pentru că nu vrem să-l pierdem.
Simplu.
Prin urmare, pentru a declanşa cu adevărat acele lucruri care ne trag înapoi, putem să ne întrebăm: Ce este important pentru mine?
Apoi să procesăm frica ascunsă în spatele pierderii acelui lucru / persoane / situaţii / vis.
Ah! Apoi urmează frica de „nu vreau să pierd asta ca aspect important al vieţii mele.”
Vedeţi, am fost învăţaţi că lucrurile importante sunt cele care dau un sens vieţii şi dacă vom pierde tot ceea ce este important în viaţa noastră, atunci nu va mai avea niciun sens să trăim.
Totuşi, sunt doar aceste „importanţe”, indiferent cât de importante, care sunt „ataşamentele” care ne menţin blocaţi într-o existenţă cu un nivel de vibraţie joasă.
Sunteţi gata să păşiţi în acest nou nivel al existenţei experimentate? Eu cu siguranţă sunt.